Cu doar o săptămână înainte de Crăciun, românii se pregătesc pentru cele mai iubite și cunoscute tradiții, care se practică de zeci de ani. Obiceiurile comune de Crăciun aduc românii mai aproape unii de alții cu fiecare an. Chiar și în 2025, nu poate să lipsească colindul în seara de Ajun, Ignatul (tăierea porcului), împodobirea bradului, jocul caprei, Viflaimul în zona Transilvaniei, dar și multe altele.
Creștinii sărbătoresc Crăciunul în fiecare an, pe 25 decembrie, ziua Nașterii Domnului. De-a lungul timpului, oamenii au creat multe obiceiuri legate de această sărbătoare. Unele s-au schimbat, însă multe tradiții vechi au rămas vii și sunt respectate și astăzi.
Sărbătorile de iarnă încep pe 20 decembrie, la Ignat, zi cunoscută pentru tăierea porcului. Din acest moment pornesc obiceiuri precum umblatul cu capra, ursul, țurca sau brezaia. Aceste măști cu cap de animal au rolul de a aduce belșug în gospodării și rod bogat pe câmpuri.
În unele zone ale țării, în noaptea de 23 spre 24 decembrie are loc masa de Ajun pentru sufletele celor plecați dintre cei vii. Mâncarea este de post, iar preotul este chemat pentru a binecuvânta bucatele.
Tot în perioada asta răsună colindele de Crăciun, care vestesc Nașterea Domnului. Tradiția spune că aceste cântări au fost lăsate de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor oamenilor. Colindătorii primesc covrigi, mere, nuci și turte numite „scutecele lui Hristos”, iar în prezent și bani.
Se crede că ascultarea colindelor la masa de Crăciun aduce pace între oameni și belșug în case. În Moldova există obiceiul păstrării luminii. În seara de ajun se aprinde un foc din bușteni, deoarece Crăciunul se leagă de solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an.
În Ajunul Crăciunului nu se scoate gunoiul din casă și nu se dau lucruri cu împrumut. Fetele nemăritate pot afla cine le este sortit, dacă pun la fereastră, peste noapte, câte puțin din toate bucatele pregătite pentru sărbătoare.
În ultima zi a postului Crăciunului, preotul merge pe la casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului. Prin acest gest, el vestește marea sărbătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Această rânduială este văzută ca o slujbă săvârșită în afara bisericii, pe ulițe și în gospodării. Preotul aduce tuturor vestea cea mare: Dumnezeu se face om, fără a înceta să fie Dumnezeu.
Ce nu se face în Ajunul Crăciunului
În Ajun nu se bea rachiu, deoarece este considerat băutura diavolului. Nu se dau și nu se cer împrumuturi, nu se aruncă gunoiul și nu sunt acceptate certurile, nici măcar în glumă.
Copiii pornesc la colindat cu urarea: „Bună dimineața la Moș Ajun, ne dați ori nu ne dați”. În anumite zone, ei primesc bostan, pentru a avea sănătate tot anul.
Se spune că în noaptea de Crăciun apa se schimbă în vin și animalele capătă glas. Crescătorii de albine nu dau nimic din casă, pentru ca stupii să prospere. Fetele nemăritate țin post aspru sau lasă mâncare afară, pentru a-și vedea ursitul în vis.
La sat, în Ajun se coc cozonacii, iar pe masă se așază pâine, sare, pește, grâu și un pahar cu apă. Oamenii cred că, în acea noapte, rudele trecute la cele veșnice vin și gustă din aceste bucate.
Obiceiul împodobirii bradului a apărut mai târziu în România. În trecut, bradul avea rol funerar și simboliza tânărul plecat prea devreme din viață. Astăzi, bradul este semn al Sfintei Treimi, iar podoabele reprezintă bogăția și cunoașterea, asemenea pomului din Grădina Edenului.
„Steaua sus răsare”
Din ziua de Crăciun și până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua. Ei poartă coroane din hârtie colorată și vestesc Nașterea lui Hristos. În această perioadă are loc și Vicleimul (Viflaimul) sau Iroziii, o scenetă care prezintă nașterea Mântuitorului și faptele regelui Irod.
În ziua de Crăciun, credincioșii ortodocși merg mai întâi la biserică, la Liturghie. Cei care s-au spovedit primesc Sfânta Împărtășanie, iar apoi se așază la masă alături de familie.
Se spune că este bine ca dimineața să se mănânce pește, pentru a avea putere și vioiciune în anul ce urmează.