Plictiseala este parte din viața oricui, indiferent de cultură sau vârstă. Psihologii explică faptul că această stare apare atunci când creierul simte nevoia de schimbare: o altă activitate, un nou obiectiv sau o provocare diferită. În cazul copiilor, ea este adesea percepută ca o problemă ce trebuie rezolvată rapid. Mulți adulți se grăbesc să ofere activități „utile” sau acces la tehnologie pentru a evita disconfortul copilului, scrie The Conversation.
De ce părinții evită plictiseala
Există mai multe motive: programul încărcat, presiunile financiare, munca de acasă sau cerințele școlare îi fac pe părinți să caute soluții rapide pentru a-i ține ocupați pe cei mici. În ultimele decenii, jocul liber a fost înlocuit tot mai mult de activități organizate. De asemenea, accesul facil la telefoane, tablete și televizoare face ca plictiseala să fie ușor de evitat.
Deși poate fi neplăcută, plictiseala are efecte pozitive asupra dezvoltării personale. Momentele în care copilul nu are nimic de făcut stimulează creativitatea și descoperirea de noi interese. Absența stimulilor permanenți lasă loc pentru reflecție, imaginație și găsirea de soluții proprii, proces ce sprijină funcții cognitive precum planificarea, luarea deciziilor și autocontrolul.
Copiii care nu au ocazia să experimenteze plictiseala pot deveni adulți mai puțin toleranți la perioadele de liniște sau de așteptare.
Plictiseala și gestionarea emoțiilor
Capacitatea de a face față emoțiilor neplăcute este o abilitate esențială. Dacă sunt lăsați să se confrunte cu plictiseala, copiii învață să-și regleze singuri stările și să-și organizeze timpul. Cercetările arată că intervenția constantă a părinților poate avea efecte negative pe termen lung, crescând riscul de anxietate sau depresie.
Specialiștii recomandă introducerea treptată a intervalelor nestructurate. Chiar și câteva minute de plictiseală pot fi un început bun, mai ales la vârste mici. Pentru cei mici, părinții pot sugera idei simple fără a prelua controlul jocului, iar pentru cei mai mari, este bine să fie încurajați să găsească singuri activități, înțelegând că plictiseala este normală și trecătoare.
Timpul petrecut afară, jocul liber, momentele de odihnă sau liniște sunt ocazii potrivite pentru ca plictiseala să își manifeste efectele benefice.
Cu timpul, devine mai ușor
Copiii se adaptează. Pe măsură ce se obișnuiesc cu plictiseala, aceasta este percepută mai rar și tolerată mai bine. Paradoxal, persoanele care trec regulat prin astfel de momente ajung să aprecieze mai mult diversitatea vieții. În plus, renunțarea la presiunea de a-i distra continuu pe copii poate reduce stresul părinților și poate aduce mai multă relaxare în familie.
Așadar, atunci când un copil spune „Mă plictisesc!”, nu e nevoie de vinovăție sau frustrare. Plictiseala nu este un semn de eșec parental, ci o etapă importantă în maturizarea copilului. Puțin timp de plictiseală este nu doar acceptabil, ci și benefic pentru a crește creativ, autonom și echilibrat din punct de vedere emoțional.