Jurnalistul Vitalie Cojocari a analizat ce ar însemna o eventuală Unire a Republicii Moldova cu România, cum s-ar putea produce un asemenea scenariu și care ar fi consecințele istorice, politice și economice, raportându-se inclusiv la precedentul din 1918 și la contextul geopolitic actual.
În opinia sa, pentru a înțelege ipoteza Unirii, este necesară întoarcerea în istorie. „Să căutăm un răspuns în istorie. În 1918, când Republica Democrată Moldovenească s-a rupt de Imperiul Țarist, a fost invadată de zeci de mii de soldați ruși dezertați din Primul Război Mondial.” Potrivit jurnalistului, situația de atunci a fost marcată de violență și anarhie. „Ca să reziste în fața furturilor, crimelor, Sfatul Țării de la Chișinău, adică Parlamentul de atunci, a cerut intrarea armatelor românești în Basarabia, iar apoi liderii politici de peste Prut au cerut Unirea.”
Vitalie Cojocari subliniază că decizia politică din 1918 a avut un rol esențial pentru stabilitatea regiunii. „Fără Unirea de atunci, Basarabia s-ar fi transformat într-un loc al haosului și fărădelegii. În interiorul României, Basarabia a putut fi în siguranță.” El amintește însă că acest statut a fost temporar. „Ulterior Moscova Sovietică a dat un ultimatum Bucureștiului și a anexat din nou teritoriul Basarabiei.”
În analiza sa, jurnalistul face trimitere și la opiniile exprimate în spațiul public contemporan. „Alexandru Tănase, fost președinte al Curii Constituționale a Republicii Moldova mi-a spus aseară în emisiunea mea de la Euronews Romania că Unirea ar putea fi un plan B la procesul de aderare la Uniunea Europeană.” Potrivit lui Vitalie Cojocari, această ipoteză este legată de deteriorarea gravă a mediului internațional. „Asta dacă situația internațională se degradează foarte mult, ca în 1918.”
Jurnalistul abordează și impactul economic al unei eventuale Uniri. „Dar dacă Republica Moldova și România s-ar uni, ce ar însemna asta pentru economie? În primul rând România ar deveni un stat mult mai mare. Brusc, ar mai apărea 3 sau 4 județe în plus.” El prezintă dimensiunea teritorială rezultată. „Cu un teritoriu de peste 270 de mii de kilometri pătrați, România fi de două ori mai mare ca Grecia. România ar fi mai mare chiar decât Marea Britanie, care nu mai este în UE și aproape cât Italia.” În regiunea estică a Uniunii Europene, spune Cojocari, „doar Polonia ar fi mai mare decât România.”
Și din punct de vedere demografic, Unirea ar schimba poziția României în Europa. „Și ca populație ar fi o țară mai mare. Cu 23 de milioane de oameni și-ar consolida locul de a 10-a cea mai populată țară din Europa și a 6-a cea mai populată din UE.” Un alt domeniu vizat este agricultura. „Agricultura ar primi un ajutor uriaș. România ar fi țara cu cea mai mare suprafață arabilă din Europa după Ucraina, Franța și Germania. Ar depăși Polonia.”
Potrivit jurnalistului, aceste date indică un potențial economic important pe termen lung. „Toate acestea ar aduce un beneficiu economic uriaș pe termen lung. Dacă ar avea o conducere atentă și care să nu risipească bogățiile țării, în cazul unei Uniri, România ar deveni o putere economică est-europeană.” Totuși, Vitalie Cojocari avertizează că există și costuri semnificative imediate. „Desigur, pe termen scurt există și multe costuri. Republica Moldova este unul dintre cele mai sărace state din Europa. Poate chiar cel mai sărac.”
El enumeră domeniile care ar necesita finanțări majore. „Așa că ar avea nevoie de investiții în infrastructură, investiții sociale, investiții în sănătate.” În acest context, jurnalistul menționează posibilul rol al Uniunii Europene. „Dar banii ar putea veni și de la Uniunea Europeană. Aceste lucruri însă trebuie calculate și dezbătute public. Așa cum s-a întâmplat în Germania.” Vitalie Cojocari face o paralelă cu reunificarea germană. „Germania comunistă a reprezentat un cost mare pentru Germania liberă. Pe termen lung Unirea a ajutat Germania să redevină o mare putere europeană, chiar și mondială.”
În final, jurnalistul atrage atenția asupra unui risc major legat de contextul geopolitic. „Politicienii se gândesc la Unire ca plan B sau alternativă la Aderarea la UE în situații de cataclisme geopolitice. Dar atunci și România va fi afectată.” El subliniază limita capacității de absorbție a unui asemenea proces. „Asta înseamnă că va avea mai puține resurse la dispoziție să se ocupe așa cum se cuvine de integrarea Republicii Moldova. Ori asta ar putea să fie una dintre cele mai mari probleme. Așa cum a fost și în anul 1918.”
„Acestea sunt cifrele unei eventuale Uniri. Părerile vă aparțin”, a conchis Vitalie Cojocari.