Relatările despre războaie, dezastre și crize umanitare evidențiază frecvent „femei și copii”, o formulare care intensifică reacția publicului.
Cercetări recente arată că acest cadru nu este neutru, ci emoțional strategic, scrie PsyPost.
Cum influențează formularea indignarea morală
Un studiu publicat în revista Cognition arată că identificarea victimelor drept „femei și copii” crește semnificativ indignarea morală față de termeni mai neutri, precum „civili”.
Indignarea morală diferă de empatie. Aceasta direcționează furia către făptași și stimulează dorința de sancționare, nu doar compasiunea.
Cercetătorii susțin că, într-un peisaj media competitiv, astfel de formulări încărcate emoțional sunt deosebit de eficiente.
În șase experimente, cu peste 3.000 de participanți, autorii au testat cum etichetele diferite ale victimelor modifică reacțiile la același eveniment violent.
Cei care au citit titluri ce menționau „femei și copii” au raportat constant furie mai intensă, judecăți mai aspre și o dorință mai mare de pedeapsă, chiar și când numărul victimelor rămânea neschimbat.
De ce femeile declanșează reacții similare copiilor
Una dintre cele mai surprinzătoare concluzii a fost că menționarea „femeilor” singure genera niveluri de indignare comparabile cu „copiii”.
Atât „femeile”, cât și „copiii” au stârnit reacții mai puternice decât „civilii”, sugerând că femeile adulte sunt adesea grupate psihologic cu copiii ca victime protejate moral.
Cercetătorii au testat dacă maternitatea explică efectul, comparând femei identificate ca mame cu femei descrise ca studente.
Rezultatele au arătat că maternitatea nu este factorul decisiv, „femeia” în sine poartă greutatea morală, indiferent de statutul parental.
Limitele empatiei și rolurile de gen
Protecția se dovedește însă condiționată. Când femeile sunt descrise ca soldați, nu ca civili, indignarea morală scade abrupt, ajungând la niveluri similare celor pentru bărbați-soldați.
Aceasta indică o limită a inocenței percepute.
Autorii asociază acest fenomen cu „sexismul paternalist”, o formă de gândire care idealizează femeile ca moral superioare, dar le prezintă drept fragile și dependente de protecție, privându-le de autonomie.
Participanții care aderă la aceste idei au reacționat cel mai puternic la vătămarea femeilor, însă doar când acestea se încadrau în roluri tradiționale, non-combatante.
De ce contează pentru narațiunile media
Deși eficientă pentru captarea atenției, formula „femei și copii” întărește stereotipuri ce prezintă femeile drept pasive și vulnerabile.
Studiul avertizează că această practică poate nega statutul moral deplin al femeilor, reduce empatia față de bărbați și penaliza femeile care ies din tiparele tradiționale.