Mesajul principal al Partidului Comunist din Vietnam, este, pentru prima dată după decenii, concentrat pe dezvoltare economică. După patru decenii de reforme care au scos din sărăcie milioane de oameni, Vietnamul se află într-un moment decisiv: forța de muncă este încă numeroasă, dar va scădea în curând, scrie The New York Times.
Obiectivul oficial este ridicarea PIB-ului pe cap de locuitor la circa 8.500 de dolari până în 2030 și atingerea statutului de economie dezvoltată până în 2045. Miza depășește prosperitatea materială – este vorba și despre menținerea legitimității politice a partidului unic.
Partid unic, economie de piață
Modelul din Vietnam combină controlul politic strict cu deschiderea economică. Statul își păstrează autoritatea absolută, dar promovează investițiile private și integrarea în comerțul global. Rezultatul este un sistem hibrid: economie de piață fără pluralism politic.
În continuare, companiile de stat și cele apropiate partidului beneficiază de avantaje, în timp ce firmele private, locale sau străine, sunt încurajate să genereze locuri de muncă și exporturi. Criticii atrag atenția că această structură poate limita concurența și inovația.
Actualul lider al partidului, To Lam, este cunoscut drept un pragmatic ferm. Cu experiență în securitatea internă, a inițiat rapid reforme administrative, și-a consolidat puterea și a transmis un semnal clar: stagnarea nu mai este acceptată.
Guvernul său vorbește deschis despre rolul sporit al sectorului privat, investiții importante în infrastructură și o „nouă eră a ascensiunii naționale”. Totuși, controlul asupra presei, societății civile și discursului public rămâne strict.
Presiuni geopolitice și riscul stagnării fără reforme solide
Vietnamul se află între două mari puteri – SUA și China – care îl consideră partener strategic. Producători din China își mută activitățile aici pentru a evita tarifele, iar Statele Unite sunt deja principalul cumpărător de exporturi vietnameze.
Această integrare aduce creștere economică – peste 8% anul trecut – dar și riscuri pe măsură. Se poate ajunge la dependență de capital extern, presiuni comerciale și vulnerabilitate în fața rivalităților globale.
Economiștii avertizează că atragerea de investiții nu este suficientă. Fără transparență, concurență reală și reducerea privilegiilor pentru firmele de stat, Vietnamul ar putea rămâne blocat într-o etapă de „prosperitate medie”.
Productivitatea scăzută, schimbările climatice și îmbătrânirea populației pun presiune pe un sistem care trebuie să livreze rezultate rapide. În absența reformelor structurale, creșterea accelerată ar putea fi de scurtă durată.
Vietnam, comunism pragmatic sau capitalism bine controlat
Vietnamul urmează o cale deja testată de China, cu succese economice, dar și costuri sociale și politice. Diferența este că Vietnamul are mai puțin timp la dispoziție. Pentru Partidul Comunist, întrebarea nu este dacă va accepta capitalismul, ci cât de mult îl va lăsa să se dezvolte.
Congresul de la Hanoi este mai mult decât un eveniment intern – este un punct de cotitură. Dacă țara reușește să combine disciplina politică cu dinamismul pieței, ar putea deveni una dintre economiile majore ale Asiei. Dacă nu, tensiunea dintre comunism și capitalism ar putea frâna progresul.
Într-o lume unde granițele ideologice devin tot mai neclare, Vietnamul reprezintă unul dintre cele mai ambițioase și riscante experimente de capitalism sub conducere comunistă.