O analiză publicată de inițiativa ONE Data și citată de Reuters arată că numeroase economii cu venituri mici și medii, în special din Africa, transferă acum mai multe fonduri către China decât primesc sub formă de finanțare nouă.
Potrivit raportului ONE Data, Africa a fost regiunea cea mai afectată de această schimbare. Dacă în perioada 2015–2019 continentul african înregistra un flux net pozitiv de aproximativ 30 de miliarde de dolari din relația financiară cu China, situația s-a inversat radical în intervalul 2020–2024, când bilanțul a devenit negativ, atingând un minus de 22 de miliarde de dolari.
„Este vorba de acordarea unui volum mult mai mic de împrumuturi noi, în timp ce creditele contractate anterior trebuie rambursate. Aceasta este sursa principală a ieșirilor de capital”, a explicat David McNair, director executiv al ONE Data.
Instituțiile multilaterale devin principalii finanțatori pentru Africa
În paralel cu retragerea treptată a Chinei din finanțarea directă a statelor în curs de dezvoltare, instituțiile financiare multilaterale și-au consolidat poziția. Analiza ONE Data arată că finanțarea netă oferită de acești creditori a crescut cu 124% în ultimii zece ani, ajungând să reprezinte 56% din fluxurile nete de capital.
Între 2020 și 2024, instituțiile multilaterale au furnizat finanțări nete în valoare de 379 de miliarde de dolari, devenind principala sursă de finanțare pentru dezvoltare, după luarea în calcul a plăților aferente serviciului datoriei.
Perspective negative pentru Africa
Situația este agravată de închiderea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională anul trecut, precum și de reducerea alocărilor bugetare din partea altor state dezvoltate.
Potrivit Reuters, aceste evoluții au afectat deja economiile emergente, în special pe cele africane.
David McNair anticipează că, odată cu publicarea datelor pentru 2025, va deveni evidentă o scădere semnificativă a fluxurilor de asistență oficială pentru dezvoltare.
Deși tendința este „net negativă” pentru Africa, aceasta ar putea stimula responsabilitatea fiscală internă, întrucât guvernele vor fi nevoite să se bazeze mai puțin pe finanțarea externă.