Când Islanda a redus discret săptămâna de lucru în 2019, criticii au considerat măsura nerealistă.
Între timp, datele arată că programul mai scurt a îmbunătățit starea de bine fără a afecta productivitatea, scrie Doubleglazinginbanbridge.
Ceea ce a început ca un experiment influențează acum dezbaterile globale despre muncă, epuizare și performanță.
Cum a redus Islanda orele de lucru fără a reduce rezultatele
Între 2015 și 2019, Islanda a desfășurat unul dintre cele mai ample experimente din lume privind reducerea timpului de lucru.
Peste 2.500 de angajați din sectorul public au trecut de la aproximativ 40 de ore pe săptămână la doar 35.
Salariile au rămas neschimbate, iar nivelul serviciilor și așteptările au fost menținute.
Până în 2019, modelul s-a extins la nivel național.
Aproximativ 86% din forța de muncă a Islandei a obținut program redus sau dreptul de a-l negocia.
Schimbarea a vizat asistente medicale, funcționari, lucrători în educație și angajați ai administrației locale.
Productivitatea a crescut pe măsură ce epuizarea a scăzut
Contrar temerilor, productivitatea nu s-a prăbușit.
În multe instituții, rezultatele au rămas stabile sau chiar s-au îmbunătățit.
Angajații au raportat mai puțin stres, mai puține zile de concediu medical și un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Reforma a obligat organizațiile să-și regândească prioritățile.
Ședințele au fost scurtate sau eliminate, sarcinile simplificate, iar timpul de concentrare protejat.
Managerii au renunțat la ideea că prezența îndelungată înseamnă implicare și au început să măsoare rezultatele reale.
Experții spun că esența a fost simplă.
Capacitatea de concentrare scade după perioade lungi de lucru, iar zilele extinse devin ineficiente.
Reducerea programului a ajutat echipele să elimine activitățile inutile.
De ce cererile Generației Z par acum realiste
Ani la rând, Generația Z a fost criticată pentru respingerea culturii suprasolicitării.
A fost etichetată drept „pretențioasă” pentru că cere flexibilitate, limite clare și protecție a sănătății mintale.
Experiența Islandei sugerează că aceste cereri se aliniază cu date concrete despre productivitate.
Tinerii angajați tratează odihna ca pe o resursă, nu ca pe o recompensă.
Ei preferă munca integrată într-o viață echilibrată, nu o viață construită în jurul muncii.
Această perspectivă reflectă obiceiurile pe care mulți angajați islandezi le consideră acum normale.
Ce pot învăța alte țări din exemplul Islandei
Modelul islandez nu este o rețetă universală.
Industriile și culturile diferă, iar nu toate domeniile pot face tranziția imediat.
Totuși, dovezile contestă ideea că mai multe ore înseamnă automat muncă mai bună.
Specialiștii spun că inclusiv locurile de muncă cu program de cinci zile pot aplica principiile.
Protejarea timpului de concentrare, eliminarea sarcinilor cu valoare scăzută și stabilirea unor limite clare pot face diferența.