Nutriționiștii care lucrează zilnic cu pacienți supraponderali observă frecvent persoane extrem de motivate, bine informate și disciplinate, care totuși nu reușesc să slăbească. Medicii explică faptul că obezitatea este influențată puternic de factori genetici. Anumite gene controlează senzația de foame și sațietate, iar unele variante genetice îi fac pe oameni să se simtă mai flămânzi și mai puțin sătui după masă, relatează BBC.
Gena care afectează apetitul și genele care influențează metabolismul
Unul dintre cele mai studiate exemple este gena MC4R, care afectează apetitul și consumul de alimente. Mutații ale acestei gene sunt întâlnite la o parte importantă a populației și pot favoriza mâncatul excesiv. Mai mult, există alte gene care influențează metabolismul, adică felul în care organismul arde caloriile, ceea ce face ca două persoane care mănâncă la fel să ia în greutate diferit.
Pe lângă genetică, corpul are un mecanism prin care încearcă să mențină o anumită greutate considerată „normală” pentru el, un fel de termostat biologic. Atunci când cineva slăbește rapid prin dietă severă, creierul reacționează ca și cum organismul ar fi înfometat: crește pofta de mâncare și încetinește metabolismul. Acest lucru explică de ce multe persoane ajung să recâștige kilogramele pierdute, fenomen cunoscut drept efectul yo-yo.
Un rol important îl joacă hormonii, în special leptina, care transmite creierului câtă energie este stocată în corp. În mediul alimentar modern, bogat în produse ultraprocesate și zahăr, acest sistem se dereglează frecvent, iar semnalele de sațietate nu mai funcționează corect.
Obezitatea nu înseamnă lipsă de voință
Creșterea obezității la nivel global nu este pusă pe seama lipsei de voință, ci a unui mediu care favorizează supraalimentarea. Mâncarea ieftină, calorică și intens promovată este peste tot, porțiile sunt mai mari, iar mișcarea devine tot mai greu de integrat în viața zilnică. Specialiștii numesc acest context „mediu obezogen”.
Totuși, există opinii diferite privind rolul responsabilității personale. Unii experți subliniază că, deși mediul contează enorm, oamenii pot reuși să slăbească și să își mențină greutatea, chiar dacă procesul este dificil. Alții atrag atenția că a pune accentul exclusiv pe voință creează vinovăție și stigmatizare, fără a rezolva problema reală.
Concluzia tot mai prezentă în rândul specialiștilor este că obezitatea nu este un defect de caracter, ci o afecțiune complexă, influențată de biologie, hormoni, gene și mediul în care trăim. Sprijinul medical, educația nutrițională și schimbările pe termen lung sunt mult mai eficiente decât simplul îndemn de a „avea mai multă voință”.