Jurnalistul Vitalie Cojocari a realizat o analiză privind semnificația nominalizării Maia Sandu la Premiul Nobel pentru Pace și modul în care funcționează, în realitate, procesul de selecție pentru această distincție.
În analiza sa, Vitalie Cojocari pornește de la faptul că nominalizarea a fost făcută publică de Arild Hermstad, deputat în Parlamentul Norvegiei și lider al Partidului Verzilor. Jurnalistul subliniază că acest detaliu este relevant deoarece Norvegia este statul căruia Alfred Nobel i-a încredințat, prin testament, responsabilitatea decernării Premiului Nobel pentru Pace.
Potrivit explicațiilor prezentate în analiză, regulamentul prevede că nominalizările sunt acceptate de un comitet special până la 31 ianuarie. După această etapă, este întocmită o listă scurtă, iar candidații sunt supuși unui proces de documentare realizat de cercetători din întreaga lume, care analizează activitatea și parcursul fiecărei persoane nominalizate.
Vitalie Cojocari explică faptul că Comitetul Nobel pentru Pace este format din cinci membri, iar decizia finală nu se ia prin vot unanim, ci prin consens. Regulamentul permite înaintarea nominalizărilor de către academicieni, șefi de stat, foști laureați ai Premiului Nobel, dar și de parlamentari norvegieni sau suedezi.
Un alt element subliniat în analiză este legat de transparență. Câștigătorul este anunțat în luna octombrie, însă lista completă a celor nominalizați rămâne secretă și este făcută publică abia după 50 de ani. Regulile nu îi împiedică însă pe cei care fac nominalizările să anunțe public acest lucru, așa cum s-a întâmplat și în acest caz.
În analiza sa, jurnalistul citează explicația oferită de Arild Hermstad pentru această nominalizare: „Moldova a fost supusă unor tentative documentate de influențare a alegerilor de către Rusia, campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și acțiuni de destabilizare. Maia Sandu și Moldova duc o luptă pentru noi toți.”
Vitalie Cojocari atrage atenția că nu este clar ce greutate vor avea aceste argumente în evaluarea finală a comitetului, în condițiile în care competiția pentru Premiul Nobel pentru Pace este una extrem de dură, cu zeci sau sute de candidați în fiecare an. El menționează și faptul că Donald Trump și-a exprimat public dorința de a obține acest premiu, după ce a fost dezamăgit că nu l-a primit în 2025.
În finalul analizei, jurnalistul face o paralelă istorică cu anul 1975, când Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat disidentului sovietic Andrei Saharov, nominalizat atunci de 13 parlamentari norvegieni, pentru lupta sa în apărarea drepturilor omului în URSS.