Digital Networks Act ar urma să înlocuiască actualul Cod European al Comunicațiilor Electronice (EECC), adoptat în 2018, dar aplicat complet abia din 2024. Faptul că implementarea a durat aproape șase ani arată cât de complicată este armonizarea politicilor telecom în interiorul Uniunii Europene, mai scrie Euronews.
De această dată, proiectul propune o integrare și mai profundă. S-ar transfera o parte semnificativă a deciziilor către nivelul european. Aceasta ar fi o schimbare care atinge direct domenii considerate până acum chestiuni de suveranitate națională.
Mai puțin control național asupra spectrului radio
Una dintre modificările majore se referă la administrarea spectrului radio, o resursă publică limitată gestionată până acum în principal de statele membre. Noua propunere pornește de la ideea că „frontierele naționale devin tot mai puțin relevante” pentru utilizarea eficientă a spectrului. Prevede astfel o coordonare mult mai strânsă la nivelul Uniunii.
Conceptul central este „use it or share it”. Practic dacă un operator nu utilizează frecvențele alocate, acestea ar putea fi redistribuite altor companii. Pentru industrie, această regulă ar aduce stabilitate și predictibilitate. Pentru guverne, însă, ar însemna o pierdere de control asupra licitațiilor, condițiilor și duratei licențelor. Iar acest lucru este un compromis dificil pe plan politic.
Licențiere unică pentru serviciile satelitare
Proiectul DNA introduce și o autorizație comună la nivelul UE pentru furnizorii de servicii prin satelit, eliminând necesitatea aprobărilor separate în fiecare stat membru. Pentru operatorii europeni, măsura ar simplifica considerabil procedurile.
În schimb, companiile din afara Uniunii ar putea întâmpina noi bariere. Într-un context în care Bruxelles-ul promovează tot mai mult tehnologia „made in Europe”, deciziile care erau până acum luate la nivel național vor fi preluate de o autoritate paneuropeană. Este un aspect semnificativ pentru jucători globali precum SpaceX.
Telecomunicațiile, treptat sub reguli generale de concurență
Un alt element important este reducerea reglementărilor specifice pentru sectorul telecom. Spre deosebire de marile platforme digitale, reglementate strict prin legislații precum Digital Markets Act, companiile de telecomunicații ar urma, în timp, să fie supravegheate aproape exclusiv prin normele generale ale concurenței.
Mesajul transmis este limpede: mai puțină reglementare sectorială și mai multă libertate pentru fuziuni și consolidări. Contestatarii avertizează însă că această relaxare ar putea slăbi protecția consumatorilor într-un domeniu esențial pentru economia digitală.
„Taxele de rețea”, reambalate sub o altă denumire
Cea mai contestată parte a proiectului este revenirea ideii de „fair share”. Acest lucru se referă la solicitarea operatorilor telecom ca furnizorii de conținut cu trafic ridicat să contribuie la costurile rețelelor. Oficial, Comisia evită termenul și vorbește despre „mecanisme de soluționare a disputelor privind interconectarea IP”.
Totuși, organizațiile civice, grupurile de consumatori și unele state membre consideră că aceasta reprezintă o reintroducere mascată a taxelor de rețea, cu riscul apariției unui internet „cu două viteze”.
Un mecanism „voluntar” cu efecte obligatorii
Proiectul descrie un proces în mai multe etape: elaborarea de ghiduri de către BEREC, implicarea autorităților naționale, opinii europene în termene fixe și, în final, propunerea de „opțiuni” pentru cooperare între operatori și furnizori de conținut.
Problema este formularea vagă a acestor „opțiuni”. În lipsa unui acord între părți, autoritățile ar putea impune soluții care, de facto, echivalează cu aplicarea unor taxe de rețea, fără o dezbatere politică explicită. Este o abordare deja cunoscută la Bruxelles: idei respinse public reapar sub forma unor ghiduri sau mecanisme „voluntare”, care devin obligatorii în practică.