Dialogul politic recent dintre Platforma Reîntregirii Naționale (PRN) și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), desfășurat în contextul aplicării Declarației comune PAS – Blocul electoral BUN privind unitatea forțelor pro-europene în perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, a readus în centrul dezbaterii o temă esențială: identitatea românească a Republicii Moldova. PRN a remis PAS proiectul Declarației Parlamentului privind identitatea românească a statului și a majorității populației sale, solicitând asumarea documentului sub forma unei inițiative legislative.
Reacțiile nu au întârziat. Din nou, ni se spune că „nu e momentul”, că „societatea nu e pregătită”, că „tema ar fi divizivă”. Este exact același discurs folosit împotriva limbii române, a alfabetului latin, a Declarației de Independență, a orientării europene. De fiecare dată, istoria i-a infirmat pe „prudenți” și le-a dat dreptate celor care au spus adevărul.
Identitatea românească: o alegere civilizațională
În Republica Moldova, identitatea nu este o chestiune culturală secundară, ci o problemă de securitate națională și de apartenență civilizațională. Declarația de Independență din 27 august 1991 afirmă explicit identitatea românească a populației dintre Prut și Nistru. Acest fapt nu este o opinie și nu este negociabil. Este actul fondator al statului.
A contesta identitatea românească înseamnă, în realitate, a contesta însăși desprinderea Republicii Moldova de lumea rusă. Pentru că identitatea românească presupune, inevitabil și explicit, ieșirea din spațiul imperial rus, din logica politică, simbolică și geopolitică a Moscovei. De aici provine rezistența viscerală a „stataliștilor” de astăzi.
Cine sunt adevărații „stataliști”?
Cei care se declară astăzi mari apărători ai „statalității moldovenești” omit deliberat un fapt incomod: în 1991, mulți dintre ei sau predecesorii lor politici militau pentru menținerea URSS. Ei nu au apărat atunci statul moldovenesc, pentru că nu credeau în existența lui. Ei au apărat imperiul.
Aceiași oameni sau aceleași rețele politice vorbesc astăzi despre „pericolul unirii”, „pierdere de suveranitate” și „amenințări identitare”. În realitate, frica lor nu este de dispariția statului, ci de dispariția influenței rusești. Pentru ei, identitatea românească este periculoasă tocmai pentru că rupe definitiv cordonul ombilical cu Moscova.
Minciuna ca instrument de dominație
Nu adevărul a divizat Republica Moldova, ci minciuna politică. Moldovenismul antiromânesc impus ca ideologie de stat a fost principalul instrument prin care societatea a fost ținută într-o stare de confuzie identitară și dependență geopolitică. Această minciună nu a consolidat statul, ci l-a vulnerabilizat; nu a creat coeziune, ci fracturi; nu a apropiat Republica Moldova de Europa, ci a ancorat-o într-o zonă gri, controlabilă de Rusia.
Un stat care evită să spună cine este nu poate decide unde vrea să ajungă. Ambiguitatea identitară a fost, timp de trei decenii, forma cea mai eficientă de control rusesc asupra Republicii Moldova.
Europa nu este compatibilă cu lumea rusă
Integrarea europeană nu este un proces tehnic, ci unul civilizațional. Uniunea Europeană presupune valori, reguli, memorie istorică și o anumită viziune asupra statului și cetățeanului. Acestea sunt incompatibile cu lumea rusă, definită prin autoritarism, imperialism, negarea identităților și instrumentalizarea istoriei.
De aceea, PRN afirmă clar: nu poate exista integrare europeană autentică fără asumarea identității românești. Iar Unirea Republicii Moldova cu România reprezintă soluția strategică cea mai sigură și ireversibilă pentru ieșirea definitivă din spațiul rus și integrarea deplină în Uniunea Europeană. Nu este o emoție, ci o concluzie geopolitică.
Status quo-ul fricii
Cei care atacă această idee nu apără statul, ci apără status quo-ul vulnerabilității. Ei nu propun alternative strategice reale, ci doar amânări, tăceri și formule vagi. A refuza o Declarație parlamentară privind identitatea românească înseamnă a menține Republica Moldova într-o stare de indecizie strategică, favorabilă exclusiv Moscovei.
Declarația propusă nu exclude minoritățile și nu încalcă drepturi. Dimpotrivă, ea creează cadrul de adevăr în care pluralismul poate exista onest. Minciuna identitară nu protejează minoritățile – le transformă în instrumente politice.
Dincolo de simboluri: ieșirea instituțională din lumea rusă
PRN a subliniat necesitatea depășirii simbolismului și avansării spre decizii politice concrete, inclusiv printr-un Acord de colaborare privilegiată între Republica Moldova și România. Un asemenea acord ar crea un spațiu comun economic, educațional și cultural, accelerând desprinderea structurală de Est și ancorarea ireversibilă în spațiul românesc și european.
Fără astfel de mecanisme, Republica Moldova rămâne expusă șantajului geopolitic, dependenței energetice și manipulării identitare.
Adevăr sau complicitate
Opoziția pro-rusă va continua să invoce „amenințări” și „pericole imaginare”, exact așa cum a făcut-o de fiecare dată când Republica Moldova a făcut un pas spre normalitate. Istoria a demonstrat deja cine a avut dreptate.
Parlamentul se află în fața unei alegeri fundamentale: fie confirmă actul fondator al statului și rupe definitiv cu lumea rusă, fie rămâne captiv vechilor reflexe imperiale reciclate sub forme noi. În acest moment, tăcerea nu mai este neutralitate. Este complicitate.
Adevărul istoric nu mai poate fi amânat.
The post Clarificarea identitară – condiția viitorului european. Op-Ed de Anatol Țăranu appeared first on ipn.md.