România se află într-un moment-cheie al tranziției energetice, fiind una dintre puținele țări din Europa – și posibil din lume – care au reușit să decupleze masiv creșterea economică de poluare, scrie, într-o amplă analiză, The Guardian.
Între 1990 și 2023, intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut cu 88%, iar emisiile totale cu 75%, în timp ce PIB-ul real s-a dublat.
Cu alte cuvinte, economia românească produce astăzi de aproape zece ori mai puțină poluare pentru fiecare dolar generat decât la începutul anilor ’90.
Această performanță nu a fost rezultatul unei strategii climatice coerente inițiale, ci consecința prăbușirii industriei grele moștenite din comunism, extrem de poluante și ineficiente energetic. Închiderea fabricilor și minelor după 1989 a dus la o scădere bruscă a emisiilor, un „eveniment istoric”, nu o decarbonizare planificată.
Intensitatea emisiilor din producția de electricitate a scăzut de peste cinci ori
A doua etapă decisivă a venit odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007.
Standardele de mediu mai stricte, piața certificatelor de emisii, fondurile europene pentru modernizare și investițiile în energie nucleară și regenerabilă au transformat structural sectorul energetic.
În perioada post-aderare, intensitatea emisiilor din producția de electricitate a scăzut de peste cinci ori mai rapid decât în intervalul anterior.
În paralel, economia s-a mutat treptat spre servicii, agricultura s-a restrâns și modernizat, iar pădurile s-au extins pe terenuri abandonate, crescând semnificativ capacitatea naturală de absorbție a carbonului, scrie publicația citată.
Costuri sociale și tranziție „brutală”
Succesul climatic a avut însă un preț ridicat.
Regiunile dependente de minerit și industrie grea s-au depopulat, comunități întregi au fost lăsate fără alternative economice, iar migrația masivă a forței de muncă a devenit o supapă socială. Tranziția a fost rapidă, dar inegală, iar beneficiile creșterii economice nu au fost distribuite uniform.
Această memorie colectivă a pierderii explică de ce, astăzi, sprijinul public pentru politici climatice ambițioase este scăzut, comparativ cu media UE.
Mulți români se tem să nu fie din nou „victimele unei tranziții”.
Un viitor contradictoriu: regenerabile vs. gaze
În prezent, România investește masiv în energie regenerabilă – inclusiv unele dintre cele mai mari parcuri solare din Europa – dar, simultan, își consolidează rolul de producător de gaze naturale. Proiecte majore din Marea Neagră și conversia centralelor pe cărbune în centrale pe gaz ridică semne de întrebare privind coerența direcției energetice.
Experții și activiștii avertizează că aceste investiții riscă să devină nerentabile pe termen mediu, forțând o a doua tranziție costisitoare după 2035, în contextul înăspririi legislației climatice europene.
România a ajuns la emisii nete de doar 3 tone de CO₂ pe cap de locuitor
În ciuda tuturor contradicțiilor, România a ajuns la emisii nete de doar 3 tone de CO₂ pe cap de locuitor, fiind depășită în UE doar de Suedia.
Experiența sa arată că o economie industrială poate reduce rapid emisiile și poate crește nivelul de trai, dar și că decuplarea timpurie s-a bazat pe circumstanțe istorice greu de replicat.
Prin urmare, tranziția energetică poate funcționa, dar nu trebuie idealizată: fără politici sociale solide, fără coerență pe termen lung și fără sprijin public, progresul climatic rămâne fragil și reversibil.