Dacă e vreo calitate (dintre multele) pe care o are Lia Savonea, șefa Înaltei Curți, dar pe care nu i-a recunoscut-o nimeni, aceea este de a face ca aparențele să pară mai puternice decât faptele. Singura condiție e ca ele, aparențele, să fie ambalate în suficiente hârtii, cu suficiente ștampile, astfel încât să sufoce faptele. […]
De ce îi este imposibil Curții Constituționale să accepte – decât cu riscul de a se umple de ridicol – cererea Liei Savonea de a sesiza Curtea de Justiție a UE
