O nouă cercetare realizată de oamenii de știință relevă că leziunile ADN cauzate de radiațiile ionizante (IR) emise în urma dezastrului nuclear de la Cernobîl din 1986 apar la copiii persoanelor expuse inițial.
Prin această descoperire, este pentru prima dată când se stabilește în mod clar o astfel de legătură transgenerațională.
Cercetătorii, conduși de o ochipă de la Universitatea din Bonn, Germania, au vrut să afle dacă expunerea la radiații ionizante (IR) la care au fost supuși părinții poate lăsa semnături genetice detectabile în urmașii lor.
Cercetătorii au căutat ceea ce se numește mutații de novo grupate (cDNM), adică două sau mai multe mutații aflate în imediata apropiere, care sunt descoperite la copii, nu și la părinți. Acestea ar fi mutații rezultate din rupturi ale ADN-ului parental cauzate de expunerea la radiații, scrie Science Alert.
Cum s-a ajuns la această constatare
Până a ajunge la această concluzie, cercetătorii au comparat trei grupuri: 110 copii ai lucrătorilor germani probabil expuși la radiații, 130 de copii ai participanților la curățarea zonei Cernobîl și 1.275 de descendenți ai părinților neexpuși la radiații.
După secvențierea completă a genomului, copiii ai căror tați au fost expuși la radiații au prezentat mai multe mutații de tip „clustered” comparativ cu copii ai părinților neexpuși. Numărul mediu de cDNMs a fost cel mai mare în cohorta Cernobîl, iar cel mai scăzut în cohorta copiilor ai căror părinți nu au fost expuși la radiații.
Mai mult, o doză mai mare de radiații pentru părinte tindea să însemne un număr mai mare de clustere la copil.
„Am constatat o creștere semnificativă a numărului de cDNM la descendenții părinților iradiați și o asociere potențială între estimările dozei și numărul de cDNM la descendenții respectivi. În ciuda incertitudinii privind natura și cantitatea exactă a IR implicate, studiul actual este primul care furnizează dovezi privind existența unui efect transgenerațional al expunerii paterne prelungite la IR în doze mici asupra genomului uman”, este concluzia autorilor studiului.
Totuși, aceștia admit că au fost și anumite limitări în realizarea studiului, întrucât ei s-au bazat pe estimări istorice ale dozelor de radiații, având în vedere că au trecut patru decenii de la incident.
Risc de sănătate pentru copiii părinților expuși la radiații?
Cercetarea vine însă cu vești bune. Riscul pentru sănătate ar trebui să fie relativ mic, întrucât copiii părinților expuși nu au prezentat un risc mai mare de îmbolnăvire.
„Având în vedere creșterea globală redusă a cDNM-urilor în urma expunerii paterne la radiații ionizante și proporția redusă a genomului care codifică proteine, probabilitatea ca o boală care apare la descendenții părinților expuși să fie declanșată de un cDNM este minimă”, mai scriu cercetătorii.
Cercetarea a fost publicată în Scientific Reports.