Aceste constatări sunt cuprinse într-un nou raport al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură/FAO, intitulat „Food Fraud in Fisheries and Aquaculture„. Raportul prezintă tehnici analitice care pot ajuta la identificarea schemelor frauduloase.
Documentul notează că fenomenul este mult mai răspândit decât în cazul comerțului cu carne, fructe și legume. Situația se datorează în principal uriașei varietăți de produse pescărești și de acvacultură.
Frauda piscicolă este definită în raport drept „o practică deliberată menită să înșele pe alții”. Și, în funcție de tipul de înșelăciune, aceasta poate reprezenta un risc pentru biodiversitate, sănătatea umană sau sistemele economice.
Care sunt principalele tipuri de fraudă
Principalele categorii de fraudă în domeniul pescuitului includ:
– Adulterarea (adăugarea de coloranți pentru a face tonul să pară mai proaspăt);
– contrafacerea (stilizarea compușilor amidonoși în matrițe pentru a arăta ca creveții);
– imitație (ambalare de surimi care imită carnea de crab);
– deturnare (distribuirea de produse legale în afara piețelor țintă);
– etichetarea eronată (de exemplu, declarații incorecte privind respectarea mediului);
– suprasaturarea pieței (legată de pescuitul excesiv);
– substituirea speciilor (vânzarea tilapiei drept pește roșu);
– etichetarea eronată (referitoare la origine și la termenul de valabilitate);
– braconaj și furt.
Raportul sugerează armonizarea cerințelor de etichetare, introducerea obligatorie a denumirilor științifice ale produselor – acolo unde este posibil – și îmbunătățirea sistemelor de trasabilitate. Utilizarea tehnicilor avansate, cum ar fi imunodozarea, analiza izotopilor stabili și rezonanța magnetică nucleară, poate fi eficientă, deși nu este disponibilă pentru toți operatorii de pe piață.
Baza de dovezi
Deși au fost efectuate mii de studii privind frauda în domeniul pescuitului, care demonstrează prevalența pe scară largă a problemei pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, există o lipsă de cercetări de bază fiabile pe această temă.
Dimensiunea globală a consumului de pește, care acoperă mai mult de 12 000 de specii de fructe de mare, precum și diversitatea tipurilor de fraudă și lipsa unor definiții juridice standardizate ale fraudei fac dificilă obținerea unor estimări globale.
Cu toate acestea, unele studii sugerează că până la 30% din fructele de mare din sistemul de servicii alimentare pot fi etichetate greșit. Raportul citează exemple din întreaga lume, de la chioșcurile din America Latină și restaurantele cu fructe de mare din China, până la conservele de ton din Uniunea Europeană.
În SUA, până la o treime din fructele de mare vândute pot să nu corespundă cu informațiile declarate pe ambalaj, mai puțin de 1% din importuri fiind inspectate.
Riscurile pentru sănătatea umană asociate cu anumite tipuri de fraudă în domeniul fructelor de mare sunt clare. Anumite tipuri de pește sunt deosebit de periculoase atunci când sunt consumate crude. Iar re-congelarea fructelor de mare crește riscul de dezvoltare bacteriană.
Cu toate acestea, cel mai frecvent motiv pentru frauda în domeniul pescuitului este reprezentat de stimulentele economice. De exemplu, aproape tot somonul de Atlantic crescut în ferme este vândut drept somon de Pacific, majoritatea fiind capturat „în natură”. Această substituție aduce aproape 10 $/kg.
Bibanul de mare de crescătorie etichetat ca fiind sălbatic este vândut la un preț de două până la trei ori mai mare decât prețul aceluiași pește crescut în Grecia sau Turcia.
Unele fraude cu pește sunt comise pentru a ascunde originea geografică a produsului sau pentru a suprima dovezile de depășire a cotelor de captură. Astfel de practici pot reprezenta un risc pentru durabilitatea stocurilor de pește.
Adăugarea de apă la produsele pescărești neprocesate pentru a crește greutatea și prețul este o altă practică comună (răspândită și în producția de carne de animale terestre).
Instrumente și inițiative
Având în vedere complexitatea problemei, detectarea fraudei în sectorul peștelui nu este o sarcină ușoară, însă raportul detaliază modul în care progresele științifice pot contribui la combaterea fraudei.
Elaborarea unei metode standardizate pentru a determina dacă (și de câte ori) un produs a fost congelat este încă o sarcină dificilă. Dar diferențele în compoziția acizilor grași din peștele sălbatic și cel de crescătorie pot fi utilizate pentru a detecta frauda.
De asemenea, sunt aplicabile studiile privind raportul de carbon și azot, pentru a determina originea geografică a principalelor specii comerciale de pește.
Raportul analizează, de asemenea, o serie de eforturi concertate de combatere a cazurilor de presupusă fraudă în Italia, Argentina și SUA.
FAO și Comisia Codex Alimentarius lucrează la elaborarea unor standarde internaționale pentru combaterea falsificării alimentelor. FAO, prin intermediul Centrului comun FAO/AIEA, oferă, de asemenea, sprijin tehnic statelor membre care trebuie să își consolideze capacitățile de testare.
The post FAO: Peștele comercial și fructele de mare sunt adesea vulnerabile la fraudă appeared first on logos-pres.md.