Criza severă a combustibilului, inflația galopantă și un mecanism monetar disfuncțional au transformat existența economică în Cuba într-o luptă continuă pentru supraviețuire. Deși oficial există o singură monedă, realitatea pieței este dominată de cursuri de schimb divergente și de o penurie acută de numerar, arată Il Post.
Rafturi goale și prețuri prohibitive
Deficitul de carburant paralizează întreaga economie a insulei. Fără acces la petrol, transportul public stagnează, centralele electrice funcționează intermitent, iar generatoarele esențiale în timpul penelor de curent rămân inactive. Costurile exorbitante de transport duc la o creștere și mai accentuată a prețurilor alimentelor.
Teoretic, cetățenii cubanezi ar trebui să poată achiziționa bunuri esențiale prin sistemul de raționalizare din „bodegas” (magazinele de stat). În practică însă, aceste magazine sunt adesea lipsite de produse, iar proviziile ajung cu întârzieri de luni de zile. Rația lunară este departe de a fi suficientă pentru acoperirea nevoilor zilnice.
Pentru restul articolelor, populația depinde de magazinele private, care au apărut în urma liberalizării microîntreprinderilor (Mipymes). Acolo se găsește aproape orice, dar la prețuri inaccesibile pentru majoritatea cubanezilor care se bazează exclusiv pe salariile de stat.
Venituri simbolice și discrepanțe valutare
Salariul mediu lunar în sectorul de stat se situează în jurul valorii de 6.500 de pesos cubanezi – echivalentul a mai puțin de 15 euro la rata de schimb neoficială actuală. După reforma monetară din 2021, care a eliminat sistemul dual (CUP și CUC) în favoarea unui singur peso, moneda națională și-a pierdut rapid puterea de cumpărare.
Există un curs bancar oficial, dar pe piața neagră, dolarul american și euro sunt tranzacționați la valori mult mai mari. Platforme externe publică zilnic aceste rate reale, pe care guvernul le denunță ca fiind rezultatul speculațiilor. Această diferență abisală între cursurile oficiale și cele informale a alimentat o economie paralelă, ce scapă controlului autorităților.
Carduri fără utilizare și deficit de numerar
Salariile sunt virate pe carduri de debit emise de stat, însă numeroase magazine refuză plățile electronice, mai ales în contextul frecventelor întreruperi de curent. Oamenii sunt nevoiți să stea la cozi interminabile la bănci pentru a retrage numerar. Problema este agravată de limitele zilnice impuse de bănci. Astfel, un angajat poate avea 7.000 de pesos în cont, dar poate extrage doar 2.000 la un moment dat – o sumă cu o valoare reală extrem de redusă. La toate acestea se adaugă circulația predominantă a bancnotelor de valoare mică, adesea refuzate de comercianți.
Ancora de salvare: valuta străină
Pentru a supraviețui, majoritatea cubanezilor depun eforturi considerabile pentru a obține dolari sau euro, preponderent prin activități legate de turism. Prestarea de servicii, închirierea de locuințe sau transportul turiștilor reprezintă surse vitale de valută – singura monedă care își păstrează o valoare reală.
Statul are o nevoie disperată de monedă străină pentru importuri esențiale, inclusiv petrol. Cu toate acestea, o parte semnificativă din valuta obținută rămâne în afara canalelor oficiale. Embargoul impus de SUA, în vigoare de peste șase decenii, complică și mai mult accesul țării la finanțare internațională.
Într-un sistem economic din ce în ce mai fragil, remitențele trimise de diaspora și veniturile din turism rămân ultimele surse majore de lichiditate. Orice scădere a acestora ar putea propulsa economia cubaneză într-o spirală descendentă și mai accentuată.