Trump și secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, au declarat în repetate rânduri că nave militare americane vor escorta petrolierele și alte cargouri prin strâmtoare, iar liderul de la Casa Albă a afirmat că astfel de operațiuni ar urma să înceapă „foarte curând”, relatează WSJ.
În prezent, Statele Unite evită însă să trimită nave de război direct în pasajul maritim, lat de doar 21 de mile în punctul său cel mai îngust. Ofițeri ai Marinei americane consideră că dronele și rachetele antinavă iraniene pot transforma rapid zona într-un spațiu extrem de periculos pentru echipajele americane.
Una dintre variantele luate în calcul este intensificarea atacurilor aeriene pentru identificarea și distrugerea lansatoarelor iraniene de rachete și drone înainte ca acestea să lovească navele aflate în tranzit. O altă opțiune, mult mai riscantă, ar fi folosirea trupelor terestre pentru preluarea controlului asupra teritoriului din jurul strâmtorii.
Administrația americană a transmis că nu exclude nicio variantă, inclusiv desfășurarea de trupe la sol. Vineri, Trump a ordonat trimiterea în Orientul Mijlociu a unei unități expediționare de pușcași marini, care include în mod obișnuit nave de război, mii de marinari, avioane de atac și aproximativ 2.200 de militari.
Escortarea navelor?
În scenariul unei operațiuni de escortă, navele americane, eventual împreună cu forțe navale aliate, ar trebui să însoțească petrolierele prin strâmtoare, să curețe eventualele mine și să respingă atacuri aeriene, dar și amenințările venite din partea ambarcațiunilor rapide iraniene. Potrivit estimărilor unor experți, ar putea fi nevoie de două nave militare pentru fiecare petrolier sau de aproximativ 12 nave pentru protejarea unor convoaie formate din cinci până la zece petroliere.
Bryan Clark, expert la Hudson Institute și fost ofițer de marină, apreciază că, pe lângă navele de război, ar fi necesară și patrularea permanentă a cel puțin 12 drone MQ-9 Reaper, capabile să lovească rapid lansatoarele iraniene identificate pe coastă. El avertizează că o astfel de operațiune ar presupune mii de soldați și marinari, costuri foarte mari și o desfășurare care s-ar putea întinde pe luni întregi.
În plus, măsurile de securitate și numărul limitat de nave disponibile ar reduce traficul prin strâmtoare la aproximativ 10% din nivelul normal, potrivit Lloyd’s List Intelligence. În aceste condiții, ar fi nevoie de luni întregi pentru deblocarea celor peste 600 de nave comerciale internaționale rămase captive în Golf.
Analiștii avertizează că nici măcar o operațiune navală de amploare nu ar elimina complet riscul unor lovituri severe din partea Iranului. Rachetele sale de croazieră antinavă sunt mobile și pot fi mutate rapid pentru atacuri de tip „hit-and-run” ( lovește și fugi), ceea ce sporește vulnerabilitatea navelor militare și comerciale.
O invazie terestră?
O variantă și mai amplă ar fi o intervenție directă pe teritoriul iranian, prin raiduri sau chiar prin ocuparea unei porțiuni din sudul țării, pentru a împiedica forțele iraniene să tragă asupra navelor aflate în strâmtoare. Un astfel de plan ar necesita mii de militari și luni de operațiuni, în condițiile în care trupele americane ar fi expuse constant atacurilor unui regim aflat într-o luptă pentru supraviețuire.
Potrivit experților, o asemenea ofensivă ar începe cu lovituri aeriene ample de-a lungul litoralului, urmate de debarcarea trupelor americane, cel mai probabil pușcași marini, într-o zonă cu relief dificil, muntos și accidentat. Chiar și așa, Iranul ar putea adopta tactici de evitare, retrăgându-și temporar lansatoarele și revenind după retragerea forțelor americane.
Menținerea controlului asupra zonei ar presupune, practic, o invazie și o prezență militară de durată. În același timp, trupele americane ar rămâne ținte pentru atacurile Gărzilor Revoluționare iraniene și ale forței de elită Quds, structuri specializate în război asimetric și cu experiență vastă în sprijinirea grupărilor armate din regiune.
Nici ocuparea coastei nu ar elimina complet amenințarea. Iranul dispune și de rachete și drone cu rază mai lungă, capabile să lovească nave aflate mai adânc în Golf. În această săptămână, forțele iraniene au atacat petroliere și în largul Irakului, la sute de mile de strâmtoarea Hormuz.
În aceste condiții, analiștii din domeniul militar, petrolier și al transportului maritim spun că reducerea riscului ar putea să nu fie suficientă pentru a convinge companiile de shipping și asiguratorii să reia tranzitul la capacitate normală. După mai mult de douăzeci de atacuri asupra navelor de la începutul conflictului, revenirea la fluxul obișnuit de peste 100 de nave pe zi pare posibilă doar în cazul unei încetări a luptelor și al unor garanții ferme din partea Teheranului că atacurile asupra transportului maritim din Golf vor înceta.