Există o mare ironie în istoria regimurilor autoritare: rareori cad când sunt la apogeul demenţei; cel mai adeses se clatină exact atunci când încearcă să devină, fie și marginal, mai raționale. Iranul ultimelor șase luni ilustrează această regulă cu precizie matematică. Scânteia protestelor din iarnă nu a fost o revoltă ideologică, ci una contabilă. Președintele […]