Totul a pornit de la un experiment neobișnuit. Christopher Zuo, student la Georgia Tech, s-a lăsat închis voluntar într-o cameră cu o sută de țânțari timp de patru minute. Cercetătorii se asiguraseră în prealabil că insectele nu erau purtătoare de boli.
Scopul a fost înțelegerea a ceea ce îi motivează pe țânțari să atace. Numărul mare de înțepături i-a determinat rapid pe cercetători să găsească o alternativă. Au folosit un manechin din polistiren și o butelie de CO2, colectând în cele din urmă 20 de milioane de date.
Ce îi atrage pe țânțari spre victime
Cercetătorii știau deja că țânțarii nu folosesc ochii pentru a-și localiza prada. La distanță de câțiva metri, insectele sunt incapabile să distingă un copac de un om. Se orientează după căldură, umiditate, mirosuri și mai ales dioxidul de carbon pe care îl expirăm.
Noul studiu, publicat în Science Advances, arată cum combină țânțarii aceste semnale. O sferă neagră asociată cu CO2 s-a dovedit cea mai eficientă combinație. Atrage insectele și le încurajează să atace. O țintă neagră fără CO2 atrage țânțarii, dar aceștia nu se opresc. Un obiect alb cu CO2 îi aduce doar în apropiere.
Practic, țânțarii sunt atrași de culoarea închisă combinată cu dioxidul de carbon pe care îl expiri. Dacă lipsește unul din semnale, insecta nu atacă.
Capcane mai eficiente prin semnale intermitente
Cercetătorii au dezvoltat un model matematic care descrie traiectoria țânțarilor femele din specia Aedes aegypti – singurele care înțeapă. Concluzia practică: capcanele care difuzează CO2 sau lumină intermitent sunt mai eficiente decât cele cu emisie constantă.
Țânțarii cauzează anual peste 700.000 de decese prin boli precum malaria, dengue sau Zika. Costul global al combaterii lor depășește 22 de miliarde de dolari pe an.