Este cea mai veche sărbătoare dedicată Maicii Domnului și marchează momentul în care Arhanghelul Gavriil îi vestește acesteia că a fost aleasă pentru a-L naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Temeiul acestei sărbători este textul evanghelic de la Luca (1: 26-28), unde avem relatat momentul în care Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei nașterea lui Iisus.
La început, sărbătoarea nu a avut o dată fixă
La început, nu era o sărbătoare distinctă, ci doar un eveniment, un moment marcat în timp pentru a reflecta pe tema Nașterii Domnului.
Buna Vestire apare ca sărbătoare de sine-stătătoare în primele secole creștine, însă nu avea o dată fixă.
Sărbătorită mai întâi în Răsărit, Buna Vestire era fixată fie pe 5 ianuarie, cu o zi înainte de Bobotează, fie pe 18 decembrie (în unele zone din Apus).
Nu există un decident unic al datei în lumea răsăriteană
Însă fixarea datei pe 25 martie are legătură cu fixarea datei Nașterii Domnului pe 25 decembrie, prin urmare, într-o logică omenească, cu nouă luni înainte, iar asta începe să se contureze în secolele al IV-lea – începutul secolului al V-lea, o perioadă în care se stabilizează multe alte sărbători în anul liturgic.
Chiar dacă nu există un decident unic al acestei sărbători, ceea ce se știe clar este că martori ai practicii deja existente – 25 martie – au fost sfinții Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nyssa, care au, în scrierile lor, idei legate de logica datei.
La catolici, Papa Leon al II-lea introduce sărbătoarea la Roma, în secolul al VII-lea, doar local, apoi generalizată în întreaga lume apuseană pe 25 martie.
Bucuria ca poruncă: „Bucură-te!”
Indiferent, însă, de cum a fost fixată data acestei sărbători, vorbim despre bucuria că lumea va avea un Mântuitor, vorbim despre începuturi și despre speranța asta, că nu suntem ai nimănui, că avem rost și că suntem importanți pentru Dumnezeu.
Și despre venirea fără dubiu a primăverii, încă un motiv de bucurie.
„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine”, îi spune îngerul, vestindu-i nașterea lui Iisus. În fața unei astfel de revelații, Maria nu se îndoiește, ci acceptă cu smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.
Teologii subliniază importanța acestui moment – este despre libertate, credință, lăsarea în mâinile Domnului și despre bucurie ca îndemn, ca stare generală de a fi.
Unii merg chiar mai departe și vorbesc depsre bucurie ca poruncă, fiindcă nu poți fi altfel decât bucuros în prezența Mântuitorului și a mamei Lui.
Părintele Nicolae Steinhardt spunea chiar că „Bucuria în lume e de la Hristos încoace” (Jurnalul Fericirii), astfel că putem accepta că bucuria e starea naturală a creștinului.
„Ziua Cucului”
În tradiția populară, Buna Vestire se mai numește și Ziua Cucului, pentru că această pasăre vestește primăvara, norocul, anii de viață, căsătoria, chiar.
În trecut, tinerii care voiau să se însoare întrebau simbolic când or să se însoare: „Cucule, voinicule,/Câți ani îmi vei da/Pân’ m-oi însura?”.
Dacă cânta cucul o dată, însemna că mai trebuia să mai aștepte un an, însă dacă nu cânta deloc, însemna că acela era anul în care se va însura.
Trecând peste ritualul „de dragoste”, sărbătoarea de Buna Vestire (Blagoveștenie) marca începutul calendarului agricol.
Ce spun copiii despre Maica Domnului
Pentru copii, Maica Domnului e o realitate mai simplă.
Am consemnat, de-a lungul timpului, răspunsuri ale mai multor copii despre cine este Maica Domnului.
„Cred că are grijă de oameni când Dumnezeu e ocupat” (M. – 5 ani).
„Maica Domnului a fost cel mai cuminte copil din lume” (R. – 4 ani).
„Ea este cea mai bună mamă, că nu țipă niciodată” (T. – 4 ani).
Una peste alta, ce este Buna Vestire dacă nu un punct de întâlnire între legământul spiritual făcut cu omul și promisiunea renașterii?