Este denumită Săptămâna Patimilor, Săptămâna Mare sau Săptămâna Neagră. O perioadă de reflecție interioară, de liniște și recompunere, speranță și bucuria Învierii Mântuitorului, care este promisiunea propriei noastre învieri.
În calendarul religios românesc, credințele vechi se împletesc cu ritualuri și tradiții diferite, în funcție de zona geografică.
Există credința în popor că cine moare în Săptămâna Mare nu ajunge în rai, pentru că acesta ar fi „închis”, însă cine moare în Săptămâna Luminată se duce direct în rai.
În fiecare seară, în biserica ortodoxă se țin Deniile – slujbe speciale de comemorare a momentelor celor mai importante dinaintea răstignirii Domnului.
Ce este denia
Cuvântul „denie” vine din termenul slavon „denije”, care înseamnă „slujbă zilnică”. În tradiția ortodoxă, aceste slujbe aparțineau zilei următoare, pentru că, pe tradiția veche, ziua începe de la apus, de aceea se țin seara. Prin urmare, denia este o slujbă de dimineață, dar oficiată seara, pentru că seara începe „a doua zi”.
Deniile sunt dedicate ultimelor zile ale vieții pe pământ a lui Hristos.
Săptămâna Mare înseamnă post sever (chiar negru, dacă se poate), înseamnă curățenie generală (în casă, dar și în suflet, prin spovedire), împăcare și iertare între toți cei dimprejur, căci dacă natura se înnoiește în fiecare primvară, cu cât mai mult sufletele oamenilor?
Lunea este dedicată dereticării prin case, văruitului caselor, curățării grădinilor, pentru ca totul să pornească dintr-un loc bun.
„Marția Seacă” și ritualuri de protecție
În unele regiuni, Sfânta și Marea Marți se mai numește „Marția Seacă”. Această zi se ține pentru ca recoltele să nu sece, vacile să dea lapte și ite-așa, dă și norocul peste tine (deci nu seacă!).
Cine ține Marțea Mare (adică ține post, se roagă, e curat, iartă, împacă), atunci boala și sărăcia se țin departe de el.
Sfânta și Marea Miercuri
Sfânta și Marea Miercuri este ultima zi a „judecății satului”. Copiii merg cu colindulouălor. Pe vremuri, se practica „strigarea peste sat”, un soi de satiră publică în care sunt batjocorite metehnele satului, defectele comunității.
Sfânta și Marea Joi
Sfânta și Marea Joi este una dintre cele mai importante zile. În tradiția populară există credința că morții se întorc acasă. Se aprind focuri pentru a le lumina drumul.
Se face pomană cu colaci, vin și miere. În această zi se vopsesc ouăle, considerate protectoare. Oul este simbolul începutului, al regenerării, oul simbolizează nașterea, viața, speranța.
Tot azi se pregătește pasca și se coc cozonacii.
Mai există și acum credința în figura mitică a Joimăriței, o ceva care pedepsește lenea.
Sfânta și Marea Vineri
Sfânta și Marea Vineri este ziua durerii, pentru că acum Mântuitorul moare pe cruce pentru păcatele oamenilor, El cel fără de păcat.
Este cea mai strictă zi din punct de vedere alimentar.
Credincioșii țin post negru, nu lucrează, nu gătesc, nu aprind focul.
În credința populară, există credința că cine se scaldă în apă rece e sănătos tot anul. Casele se ocolesc cu lumânări aprinse pentru protecție.
Sfânta și Marea Sâmbătă
Sâmbăta Mare este dedicată pregătirilor finale. Se gătește mielul, se pregătește coșul pentru biserică, se fac ultimele curățenii. Pasca și cozonacul nu se gătesc degeaba, ele au semnificații profunde și au legătură cu „dulceața vieții celei veșnice, alături de Hristos”.
În tradiția populară există credința că cerurile se deschid în noaptea de Paști, că focurile aprinse și privegherea (asistarea la Sf. Liturghie a Învierii) aduc protecție.