A reapărut drumețul politic. Obosit de hiking, dar plin de importanță sacrală, încearcă să ne convingă că Republica Moldova a „revenit la gloria anului 1998”. Se laudă el, se laudă și guvernarea, într-un exercițiu de PR care miroase a praf aruncat în ochii cetățenilor.
Fiind unul care cunoaște mecanismele puterii și ale economiei, vă spun direct: treziți-vă la realitate!
1998 a fost anul prăbușirii, nu al succesului.
Să invoci anul 1998 ca reper de mândrie este o probă de ignoranță sau de cinism maxim.
În anul 1997, Republica Moldova a primit ratingul Ba2. Atunci a avut sens: a fost singura dată, când am emis eurobonduri, intrând pe piețele externe.
În iulie 1998, nu am urcat, ci am căzut brutal direct în B2. Prăbușirea a continuat până în 2002, când am ajuns la nivelul C, adică la un pas de default.
Să vii astăzi și să prezinți nivelul B2 drept o mare victorie, comparându-l cu anul în care a început dezastrul nostru investițional, este o ironie amară. E ca și cum te-ai lăuda că ai revenit la starea de urgență de odinioară.
Lecția din 2009: De la excludere la restaurare
„Drumețul” și actuala guvernare omit intenționat un alt moment critic. În 2009, populismul iresponsabil al guvernării comuniste și un deficit bugetar fără precedent au șters Republica Moldova de pe harta financiară a lumii. Moody’s ne-a retras atunci ratingul complet (WR – Withdrawn), considerând țara prea riscantă pentru a fi măcar evaluată.
Încrederea a fost restaurată abia după instalarea Guvernului pe care am avut onoarea să-l conduc. Prin reforme dure și dialog credibil cu partenerii externi, am reușit în vara lui 2010 să reintroducem Moldova în ratingul internațional (B3). Și, atenție, noi am făcut acest lucru prin forța argumentelor și a rezultatelor, fără a plăti taxe de PR, restabilind demnitatea economică a țării pe bază de performanță, nu de contracte comerciale cu agențiile de rating.
Acest rating prezentat cu atâta entuziasm are toate semnele unei evaluări plătite la comandă, pentru care statul scoate din buzunar între 50 și 100 de mii de dolari anual.
Din punct de vedere economic, acest rating este inutil acum. Moldova se împrumută instituțional de la UE, FMI( cu mențiunea obligatorie că anul trecut în premieră absolută am ratat două tranșe de finanțare FMI în valoare de peste 170 mln USD. Iar în prezent nu avem program cu FMI) la dobânzi de 0,1% – 2%. Ar fi o imprudență totală ca în loc să restabilim relațiile cu FMI pentru a accesa credite ieftine să ieșim pe piața liberă cu acest rating „B2”, unde am plăti dobânzi de câteva ori mai mari. Deci, la ce ne folosește această „performanță ” plătită, dacă nu putem accesa bani mai ieftini?
Ca de obicei Guvernanții au ales PR pe post de economie
Guvernarea ne vinde percepții scumpe pe post de realizări. În timp ce pe intern ne împrumutăm la dobânzi de peste 9% pentru a acoperi deficitul bugetar, nouă ne se desenează trasee imaginare spre succes, folosind o hartă eronată.
Să confunzi un an de degradare cu unul de glorie este o ofensă la adresa inteligenței și a memoriei economice a acestei țări.
Alo! Coborâți de pe munte la realitate! PR-ul trece, dar datoriile rămân neplătite.
P. S. Și încă ceva, domnule Sturza, vă aștept în instanța de judecată. Nu vă mai eschivați de la apelurile instanței, răspundeți instanței pentru a fi citat legal. Promit că va fi interesant.
Слово Пацана.
Vlad Filat, președintele PLDM