Fondul cinematografic din România este subfinanțat, deoarece unele resurse financiare prevăzute prin lege nu sunt încasate, afirmă regizorul Cristian Mungiu. Cineastul spune că, de exemplu, nu a fost virată taxa pe jocuri de noroc, iar datoria acumulată până în prezent este de cel puțin 130 de milioane de euro.
„Cinematografia română nu primește bani de la bugetul de stat. Există un fond cinematografic care este alimentat prin lege din diferite surse (…). Fondul cinematografic este subfinanțat, pentru că unele din fondurile prevăzute în lege nu sunt încasate. (…) Este necesară virarea conform legii către fondul cinematografic a taxei pe jocurile de noroc. Asta este o prevedere care există în lege încă din 2020, însă banii nu au fost virați niciodată. Datoria acumulată până în acest moment este de cel puțin 130 de milioane de euro, ca să vă dați seama de câți bani a fost privată cinematografia română pentru faptul că nu s-a aplicat legea”, a declarat Mungiu.
Regizorul crede că peste Prut Fondul Cinematografiei este alimentat din contul banilor încasați din publicitatea la Potrivit lui Centrul Național al Cinematografiei din România nu are mijloacele pentru a îi obliga pe cei care trebuie să vireze acești bani să o și facă la nivelul întregului volum de publicitate contractat, însă pot intervenit Ministerul Finanțelor și Ministerul Culturii.
Dacă în România datoria acumulată față de fondul cinematografic din cauza neachitării taxei pe jocuri de noroc a ajuns la cel puțin 130 de milioane de euro, situația din Republica Moldova arată că problema e posibilă și înainte ca datoria să se acumuleze. Mai exact, este vorba despre un cadru legal care lasă loc de interpretare chiar din start.
Autoritățile de la Chișinău au adoptat în 2025 o nouă lege a cinematografiei, prin care au instituit formal Fondul Cinematografiei. Pasul a fost salutat și considerat schimbare importantă, după ani de stagnare. Problema e că fondul nu funcționează ca un fond în sensul real al cuvântului, afirmă reprezentanții domeniului. Conform regulamentului aprobat de Guvern în februarie 2026, acesta este definit explicit ca „o linie bugetară distinctă în cadrul bugetului de stat”.
Cu alte cuvinte, banii trebuie alocați an de an, prin decizie guvernamentală și cheltuiți integral până la 31 decembrie, conform Antena3. Resursele finaciare care rămân necheltuit revin în bugetul general.
Nu există acumulare, rezervă, autonomie față de negocierile bugetare anual, iar un producător care lucrează la un film de coproducție internațională timp de 3-5 ani, nu poate conta pe o finanțare care depinde de bunăvoința Executivului și fiecărei guvernări în parte.
Un alt risc o reprezintă chiar sursa de finanțare și formularea vagă a prevederilor. Prin Legea 187/2025, în Moldova s-a introdus o reglementare care leagă dividendele companiilor de jocuri de noroc de bugetul pentru cultură, sport și cinematografie. Doar că redactarea e permisivă, nu obligatorie.
Legea spune că aceste dividende „pot fi alocate” domeniului, nu că „vor fi alocate”. Cineaștii consideră că fără o normă imperativă, sursa rămâne la discreție și poate fi ignorată la fel de ușor cum taxa pe jocuri de noroc a fost ignorată în România cinci ani la rând, acumulând o datorie de 130 de milioane de euro.
Bugetele alocate cinematografiei moldovenești au crescut în ultimii ani de la 8,3 milioane de lei în 2024 la 20 de milioane în 2026, ceea ce reprezintă un progres real. Dar 20 de milioane de lei înseamnă aproximativ un milion de euro, adică echivalentul bugetului unui singur film low-budget european. Cineaștii se tem că fragilitatea mecanismului ar putea face ca și această sumă să rămână vulnerabilă la orice schimbare de priorități politice sau rectificare bugetară.
Articolul Cristian Mungiu critică subfinanțarea fondului cinematografic român. În Republica Moldova, situația și mai gravă?! apare prima dată în Realitatea.md.