Potrivit analizei CNN, seria declarațiilor a început la sfârșitul lunii martie, la scurt timp după escaladarea conflictului. Pe 23 martie, Trump afirma că există „aproape toate punctele de acord” necesare pentru încheierea unei înțelegeri. O zi mai târziu susținea că Iranul este dornic să ajungă la un compromis, iar în zilele următoare a mers și mai departe, afirmând că Teheranul „cerșește” practic un acord.
Predicții repetate, fără rezultat
Pe 29 martie, liderul de la Casa Albă declara că vede un acord încheiat chiar în săptămâna următoare. După anunțarea armistițiului din 7 aprilie, Trump a transmis că cele două părți sunt „foarte aproape” de finalizarea documentului și că mai sunt necesare doar două săptămâni pentru oficializarea acestuia.
Donald Trump, anunț despre conflictul din Iran pe rețeaua de socializare Truthsocial.
Au urmat noi declarații optimiste. Pe 17 aprilie, Trump afirma că Iranul „a acceptat totul” și că acordul va fi semnat „în următoarea zi sau două”. Câteva zile mai târziu vorbea despre o rezolvare rapidă a conflictului, iar la începutul lunii mai spunea că războiul nu va mai dura mult. Cu toate acestea, negocierile au continuat să stagneze, iar acordul promis nu s-a materializat.
De ce continuă Trump să vorbească despre un acord apropiat
CNN notează că nu există indicii clare că un acord este astăzi mai aproape decât era în aprilie. Cu toate acestea, Trump a continuat să transmită mesaje optimiste, inclusiv în ultimele zile. Pe 8 iunie, președintele american declara pentru Axios că SUA sunt „foarte aproape de un acord final cu Iranul”, dar că schimburile de atacuri dintre Iran și Israel riscă să complice situația. O zi mai târziu, într-un eveniment politic, el susținea din nou că negocierile avansează și că Iranul este dispus să ofere „totul” pentru a ajunge la o înțelegere.
Analiza ridică întrebări cu privire la credibilitatea acestor estimări, într-un moment în care previziunile similare făcute de Trump în ultimele două luni nu s-au concretizat. Publicația sugerează că declarațiile ar putea avea rolul de a liniști piețele financiare, de a exercita presiune publică asupra negocierilor sau de a proiecta imaginea unui progres diplomatic care, în realitate, rămâne incert.