Teritoriu depresiv: o hartă fără viitor

Publicațiile anterioare din serie:

Un teritoriu devine cu adevărat depresiv nu atunci când are puțini bani. Ea devine depresivă atunci când își pierde capacitatea de a se regenera. Oameni, locuri de muncă, afaceri, servicii și propria bază fiscală. Tocmai aici se trasează granița: nu mai este vorba de o slăbiciune temporară, ci de un declin durabil.

Nu se poate ieși din depresiune doar cu bani. Problema nu poate fi rezolvată dacă nu se schimbă structura. Se pot aloca ani de zile transferuri financiare către o regiune aflată în depresiune și se va obține în final aceeași depresiune – doar cu drumuri reparate.

Principalul semn al depresiunii nu este nivelul veniturilor. Principalul semn este incapacitatea de a reproduce și de a reține populația. Se poate fi o zonă săracă, dar să se mențină viața: să se rețină oamenii, să se creeze întreprinderi mici, să se susțină școlile, să se dezvolte serviciile locale, să se pregătească personalul, să se caute specializări. Teritoriul este încă capabil să producă viitorul – există oameni care văd un sens în a rămâne. Există afaceri care văd sensul de a funcționa. Există tineri care, plecând la studii, nu exclud posibilitatea de a se întoarce.

Mecanismul declinului nu constă în scăderea unui singur indicator. Este un ciclu pe termen lung, în care procesele negative încep să se amplifice reciproc. Piața locală se restrânge. Mai puțini oameni – mai puțini cumpărători. Mai puțini cumpărători – mai puține afaceri. Mai puține afaceri – mai puține locuri de muncă. Mai puține locuri de muncă înseamnă mai puține impozite.

Cercul se închide, iar ieșirea nu se întrevede. Se reproduce doar depresia și, fără a rupe acest mecanism, fără a elabora o abordare, nu mai poate fi oprită.

Ruperea logicii: dincolo de cercul depresiunii

Într-o lume în schimbare, pe fondul destrămării așa-numitei „ordini internaționale bazate pe reguli” – fapt recunoscut la nivelul conferințelor internaționale (Davos etc.) –, problema transformării profunde nu mai poate fi privită ca o posibilitate, ci doar ca o necesitate.

Cel care își va elabora propriile reguli și se va adapta la maximum la noile realități va putea să-și ocupe locul în noua lume. Pentru aceasta este necesară o viziune clară asupra viitorului, sau măcar contururile acesteia, care vor deveni ulterior scheletul unui nou conținut al politicii naționale și regionale.

În Moldova, „viziunea asupra viitorului” constă în procesul de eurointegrare. Dar aceasta este vagă și complet lipsită de conținut.

Când se vorbește despre aderarea Moldovei la UE, accentul se pune întotdeauna pe ceea ce poate oferi UE Moldovei, dar nu și invers. Ce produse fabricate în Moldova vor fi solicitate pe piața unică? Ce nișă economică intenționează să ocupe Moldova?

Aceste întrebări, precum și altele, rămân fără răspuns. De aceea, imaginea reală a viitorului pentru cetățeni se rezumă, în mare măsură, la o formulă simplă: să strângă bani – să plece să lucreze în UE – să-și întrețină rudele rămase acasă prin transferuri de bani.

Pentru a prospera, Moldova trebuie să renunțe la această logică, deoarece evoluția tendinței nu lasă republicii nicio șansă, nici la nivel macro, nici la nivel micro. Un teritoriu moare nu atunci când are puțini bani, ci atunci când încetează să mai producă viitorul.

Reforma administrației publice propusă de autorități nu conține soluții pentru această problemă. Centrul va desena o nouă hartă, promite transferuri pentru dezvoltare (pe baza unei formule discutabile de 3 mii de lei pentru fiecare persoană, indiferent de localitatea de reședință). „Primăriile puternice” rămân un slogan gol, la fel ca și „eurointegrarea” realizată la nivel național.

Întrebarea este, de asemenea, dacă centrul este capabil să schimbe situația la nivel local și să ajungă la un punct în care teritoriile să nu mai fie în declin? Și este oare necesară o astfel de concentrare? Astăzi, centrul este nevoit să rezolve problemele „în regim de urgență” (merită amintită recenta instituire a stării de urgență din cauza avariilor la liniile electrice), de aceea numai teritoriile însele pot oferi posibilitatea de a-și construi viitorul.

Fără un răspuns complet la întrebarea: de ce? (să dezvolte satul, să rămână la locul de muncă în localitatea natală), orice dezvoltare va ajunge, într-un fel sau altul, într-un impas. Și fiecare sat, în condițiile actuale, poate și trebuie să răspundă singur la această întrebare.

Sistemul de transferuri și de instrucțiuni venite de sus nu mai este viabil – acest sistem a existat în Moldova timp de 30 de ani și, în final, a dus la un rezultat firesc: 87% dintre sate nu dispun nici de resursele umane, nici de cele financiare necesare.

„Viziunea viitorului” fiecărei localități este, în primul rând, o concepție socială și economică, dezvoltarea unei culturi care încurajează inițiativa de jos în sus.

Comrat: un teritoriu care riscă să nu mai poată construi viitorul

Comratul este important în această discuție nu pentru că ar fi cel mai sărac sau cel mai problematic oraș din Moldova. Există multe astfel de orașe. Este important ca exemplu de teritoriu care, formal, are totul: statut, instituții, universitate, bază agrară, voce politică, rol administrativ, identitate culturală, legături externe.

Comratul este o oglindă în care periferia moldovenească se vede deosebit de clar tocmai pentru că aici există mai puține motive formale de declin decât în multe alte locuri.

Dar tocmai de aceea întrebarea trebuie să sune mai dur: dacă chiar și un astfel de teritoriu pierde oameni și locuri de muncă, ce se întâmplă atunci cu restul?

Conform recensământului din 2024, populația Comratului a fost de 19 120 de persoane, față de 20 113 în 2014. O scădere de aproape o mie de persoane într-un deceniu. Pentru o capitală mare, acest lucru ar putea părea o eroare statistică. Pentru un centru regional care aspiră la rolul de pol al sudului, acesta este un semnal de alarmă.

O mie de persoane nu este doar o cifră. Sunt copii care nu s-au înscris la școala locală. Sunt familii care nu au cumpărat produse din magazinele locale. Sunt angajați care nu s-au prezentat la întreprinderile locale.

Gagauzia, în ansamblu, a pierdut în medie 0,25% din populație în fiecare an. Vârsta medie a populației din Moldova a crescut de la 37,5 la 40,6 ani în acest deceniu. Țara îmbătrânește rapid. Scăderea populației a fost înregistrată în toate raioanele, fără excepție.

Aceasta înseamnă că mecanismul de declin nu acționează punctual, ci sistemic. Diferitele raioane se află în stadii diferite ale ciclului, dar direcția de evoluție este aceeași pentru toate. Iar acolo unde contracția demografică coincide cu slăbiciunea structurală a economiei, procesul se desfășoară mai rapid.

Nivelul de ocupare a forței de muncă din regiunea de sud a fost, de-a lungul anilor, mai scăzut decât în celelalte regiuni. Conform datelor statistice, în 2024 acesta se ridica la 34,8%, în timp ce în Centru era de 36,8%, în Nord de 45,8%, iar în Chișinău de 50,8%. În 2025, regiunea reprezenta doar 15,1% din totalul persoanelor ocupate la nivel național.

Deși aproape o treime din persoanele ocupate din Gagauzia lucrează în agricultură, regiunea rămâne în continuare una dintre cele mai vulnerabile din punct de vedere climatic. Seceta se repetă la fiecare trei-patru ani, iar de fiecare dată aceasta reprezintă o lovitură nu doar pentru recoltă, ci pentru întreaga economie regională – pentru ocuparea forței de muncă, pentru venituri, pentru bugetul local, pentru capacitatea teritoriului de a se menține.

Aici se reflectă ca într-o oglindă problema generală a economiei moldovenești – teritoriul pare să dispună de resurse, dar nu are o funcție economică durabilă în jurul acestora. Fiecare recoltă slabă anulează o parte din ceea ce a fost acumulat cu greu. Teritoriul funcționează, dar nu acumulează.

Principala problemă a orașului Comrat, la fel ca în întreaga țară, este șomajul și migrația forței de muncă. Aceasta este o autodiagnosticare importantă. Teritoriul îmbătrânește. Își pierde energia antreprenorială. Își pierde inițiativa.

Ciclul din Comrat funcționează exact așa. Tinerii termină Universitatea de Stat din Comrat sau colegiul – și pleacă, pentru că nu există locuri de muncă pe specialitatea lor. Cercul s-a închis.

În acest sens, Universitatea de Stat din Comrat este o ilustrare deosebit de elocventă. Există. Funcționează. Absolvește oameni. Dar fără un piață a muncii în apropiere, fără infrastructură de producție, fără legături cu economia locală, riscă să funcționeze nu ca o ancoră, ci ca o trambulină pentru migrație. În esență, pregătește cadre pentru alte teritorii.

Este important să înțelegem că aceasta nu este o problemă specifică Moldovei sau Gagauziei. Este un mecanism clasic, pe care politica regională îl observă în zeci de teritorii europene.

Diferența constă doar în faptul că, în Europa, acest mecanism este cel puțin recunoscut și se încearcă abordarea lui în mod structural, nu doar prin alocarea de fonduri sau prin revizuirea granițelor administrative.

În Moldova, discuția despre teritoriile defavorizate este adesea înlocuită cu discuția despre finanțarea insuficientă sau despre necesitatea consolidării. Dar finanțarea este doar un analgezic. Consolidarea este doar o măsură cosmetică. Acestea elimină simptomul, dar nu tratează boala.

Pentru Comrat, soluția nu poate consta doar în obținerea unui alt proiect sau în aderarea la un nou program de stat. Orașul are nevoie de o nouă funcție de reproducere economică. Nu doar să-și păstreze statutul de centru administrativ, ci să devină un centru al ocupării forței de muncă, al prelucrării, al logisticii, al educației și al antreprenoriatului pentru sud.

O teritoriu în declin nu este o condamnare. Dar nici nu este o problemă care poate fi rezolvată cu măsuri cosmetice. Nu poate fi remediată doar printr-o singură reformă administrativă, o singură reparație a drumurilor, un singur grant sau un singur program de sprijin.

Pentru că depresia teritorială reprezintă o perturbare a sistemului de reproducere, a reproducerii unui model durabil de viitor.

Evgheni Perestoronin,
jurnalist, analist economic și politic

Dmitri Tărăburcă,
economist, expert în domeniul imobiliar și al dezvoltării teritoriale

The post Teritoriu depresiv: o hartă fără viitor appeared first on logos-pres.md.