În timp ce Parisul insistă ca banii europeni să fie folosiți pentru dezvoltarea unei industrii de apărare propriu-zis europene, Berlinul vrea să păstreze libertatea de a cumpăra și produce armament împreună cu aliați NATO precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Norvegia, scrie Euronews.
Europa are nevoie de arme, dar nu știe de unde să le cumpere
Presiunile asupra Europei pentru creșterea cheltuielilor militare sunt mai mari ca niciodată. Retragerea treptată a trupelor americane din Europa, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și creșterea ambițiilor geopolitice ale Chinei au determinat statele UE să accelereze investițiile în apărare.
Problema este că statele membre nu au aceeași strategie. Disputa cea mai importantă se poartă între Paris și Berlin: ar trebui Europa să-și construiască o industrie de apărare independentă sau să folosească rapid și tehnologiile aliaților din NATO?
4 decembrie 2024, Saxonia Inferioară, Bergen: Un soldat își ține arma lângă un vehicul militar în timpul exercițiului militar MILEX24. Foto: Philipp Schulze/dpa
Franța vrea „preferință europeană”
Franța susține de mult timp ideea autonomiei strategice europene. Parisul consideră că UE trebuie să poată acționa independent de marile puteri și să-și dezvolte propria bază industrială și militară. Poziția franceză este susținută și în negocierile pentru viitorul buget european.
Comisia Europeană a propus alocarea a 131 de miliarde de euro pentru apărare, securitate și spațiu prin noul Fond pentru Competitivitate Europeană, de aproximativ cinci ori mai mult decât în perioada bugetară precedentă. Franța vrea ca acești bani să contribuie în primul rând la dezvoltarea industriei europene de apărare.
Regulile existente prevăd deja ca cel puțin 65% dintre produsele de apărare achiziționate prin anumite programe europene să fie produse în Europa. Există însă excepții atunci când producătorii europeni nu pot asigura rapid cantitatea, costul sau tehnologia necesară. Parisul vrea să restrângă aceste excepții, inclusiv pentru echipamente precum interceptoarele balistice și componentele pentru drone.
Germania vrea să cumpere de unde poate
Berlinul are o abordare diferită. Germania consideră că Europa are nevoie de capacități militare rapid, iar unele sisteme necesare nu sunt disponibile în prezent în cantități suficiente în industria europeană. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a spus că țara sa colaborează strâns cu industria americană de apărare și intenționează să continue această cooperare.
Germania urmărește inclusiv producerea pe teritoriul său, sub licență, a unor sisteme americane avansate, printre care interceptoare Patriot și rachete de croazieră Tomahawk. Berlinul susține că o astfel de colaborare cu aliații NATO nu trebuie blocată de reguli europene prea stricte.
Disputa a început să afecteze proiectele comune
Divergențele franco-germane nu mai sunt doar o dispută privind principiile. La începutul anului, Germania a anunțat un sistem militar de comunicații prin satelit în valoare de 10 miliarde de euro, care intră în concurență cu rețeaua europeană securizată IRIS².
În iunie, Franța și Germania au abandonat oficial planurile pentru dezvoltarea unui avion de luptă de nouă generație în cadrul programului Future Combat Air System (FCAS), evaluat la aproximativ 100 de miliarde de euro.
Disputele industriale au făcut imposibilă continuarea proiectului în forma convenită inițial. Eșecul FCAS pune sub semnul întrebării și un alt proiect militar franco-german major, Main Ground Combat System, destinat dezvoltării unei noi generații de tancuri.
Proiectul FCAS – Franța și Germania au renunțat la avionul de luptă comun al Europei. Sursa foto: X
„Franța și Germania vin din colțuri foarte diferite”
Pentru Paris, direcția adoptată de Berlin riscă să transforme politica europeană de apărare într-o strategie „Germania pe primul loc”, bazată pe investiții naționale și acorduri cu producătorii americani.
Berlinul vede însă Franța drept excepția în interiorul UE, din cauza insistenței sale pentru reguli foarte stricte privind preferința pentru producția europeană. În joc sunt două obiective care intră tot mai mult în conflict: Europa trebuie să se rearmeze rapid pentru a răspunde amenințărilor actuale, dar în același timp trebuie să-și reducă dependențele strategice pe termen lung.