Mostrele colectate în Africa au ajutat la reconstruirea arborelui genealogic
În pădurile nordice din Congo-Brazzaville, pe măsură ce soarele apune, cerul amurgului este umplut de un sunet distinctiv, asemănător unui claxon, potrivit The Guardian.
În fiecare seară, mii de lilieci cu cap de ciocan părăsesc locurile în care se adăpostesc în timpul zilei, în căutarea partenerilor, emițând sunete prin boturile lor mari, în formă de cutie, care le dau acestor mamifere zburătoare aspectul unor elani înaripați.
De-a lungul fluviului Congo, cercetătorii colectează de ani de zile probe ADN și mostre de țesut de la lilieci, lucrând până târziu în noapte, în echipamente de protecție asemănătoare costumelor spațiale.
Aceste mostre obținute cu greu se numără printre miile de exemplare colectate de la lilieci din întreaga lume, care au contribuit la schimbarea modului în care este înțeles arborele genealogic al acestei familii de mamifere.
Liliecii ar fi apărut în Europa în urmă cu 65 de milioane de ani
Într-un studiu de referință publicat miercuri în revista Nature, o echipă formată din peste 130 de cercetători din întreaga lume a analizat fosile antice de lilieci și date genomice provenite de la specii actuale pentru a stabili că liliecii își au probabil originea în Europa, în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani.
Anterior, se credea că aceștia ar fi apărut în Africa, Asia sau America de Nord.
În schimb, se pare că primii descendenți ai liliecilor moderni s-au răspândit din Europa în Africa, iar apoi au ajuns în Asia, cele două Americi și Australia. Descoperirile arată, de asemenea, că ecolocația, la fel ca zborul, a evoluat în apropierea începuturilor evoluției liliecilor.
Studiul analizează genomurile a 103 lilieci
Cercetarea face parte dintr-un efort global mai amplu, cunoscut sub numele de Bat1K, lansat în 2017, care urmărește secvențierea genomului tuturor celor aproximativ 1.500 de specii de lilieci existente în prezent. Liliecii reprezintă al doilea cel mai divers grup de mamifere și aproximativ o cincime din totalul speciilor de mamifere.
Studiul a analizat în cele din urmă 103 genomuri de lilieci din 21 de familii, alături de 44 de fosile de lilieci, majoritatea constând în dinți, descoperite în diferite regiuni ale lumii.
Liliecii sunt adesea identificați drept rezervoare pentru virusuri zoonotice mortale, inclusiv Ebola, Nipah și Marburg, însă animalele nu se îmbolnăvesc ele însele.
Rezistența la boli ar putea ajuta cercetarea tratamentelor pentru oameni
Un studiu din 2025, bazat pe cercetarea genomică Bat1K, a arătat că strămoșii timpurii ai liliecilor păreau să aibă adaptări excesive ale genelor sistemului imunitar.
Liliecii sunt, de asemenea, unici printre mamifere prin faptul că trăiesc excepțional de mult pentru dimensiunea lor și prezintă puține semne de îmbătrânire sau cancer. Acum, oamenii de știință spun că vor putea cerceta genele care determină aceste caracteristici.
Descoperirile ar putea schimba cercetările privind îmbătrânirea, imunitatea și rezistența la boli la oameni.