Scenografia modernă a depășit stadiul decorurilor fixe și al fundalurilor pictate. Astăzi, ea înseamnă o întâlnire spectaculoasă între artă, tehnologie și emoție. Recunoscut pentru spațiile sale riguros construite, scenograful Adrian Damian transformă scena într-un ambient viu. Lucrările sale nu doar găzduiesc povestea, ci o spun din interior.
„Dacă scenografia e bună, nu îți sare neapărat în ochi, nu stai să te gândești la ea. Ea pur și simplu există: simți povestea, simți că lucrurile funcționează, fără să încerci să înțelegi din ce elemente e compusă, cum sunt suspendate, cum se mișcă toate aceste lucruri. De aceea, procesul acesta este foarte, foarte interesant.
Ca scenograf, ești întotdeauna invitat de un regizor să faci un spectacol într-un teatru care, la rândul lui, l-a invitat pe acel regizor. Așadar, din start există câteva condiționări pe care trebuie să le accepți. Textul pe care vei lucra a fost propunerea regizorului, iar teatrul a fost alegerea managerului care l-a invitat pe regizor. În momentul în care invitația ajunge la scenograf, aceste jaloane sunt deja stabilite, la care se adaugă, bineînțeles, un concept regizoral, ideile pentru care regizorul a ales să monteze acel text în acel teatru, cu acea distribuție. Iar distribuția condiționează, evident, felul în care vei gândi costumele, pentru că ele nu sunt create pentru niște siluete sau pentru niște modele, ci pentru oamenii care le vor purta. Totul ține, apoi, de felul în care înțelegi toate aceste lucruri pe care le-am enumerat și de felul în care le transpui printr-un filtru personal, astfel încât imaginile create să reprezinte, cumva, și punctul tău de vedere, opțiunile tale.
Dar, repet, totul se face în slujba acestor lucruri, iar aici scenografia diferă fundamental de aproape orice altă artă. Un pictor, un sculptor, un compozitor nu trebuie să se gândească pentru cine creează, cum creează, cine va purta sau cine va îmbrăca ceea ce face”, a precizat, pentru Mediafax, scenograful Adrian Damian.
„Nu ești niciodată singur”
Scenografia se află la intersecția tuturor celorlalte arte, spune Adrian Damian.
„Scenografia este o meserie complementară. Din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasă meserie, pentru că nu ești niciodată singur. Ai mereu șansa să lucrezi în echipă, nu lucrezi niciodată independent și, chiar și atunci când dai foarte tare de greu, nu ești niciodată singur în fața greului.
Colaborezi cu foarte mulți oameni, de la artiștii de pe scenă până la cei din culise. În spatele unei producții de teatru se află echipe foarte mari, iar la operă sunt și mai mari. Cu cât trece timpul și cu cât lucrez mai mult, cu atât îmi dau seama că este, în mare măsură, o meserie de comunicare. O meserie în care trebuie să fii capabil să traduci o idee într-o imagine și într-un material.
Este un proces foarte lung, în care intervin foarte mulți factori: bugete, tăieri de bugete, probleme neprevăzute, timpul de repetiții, care se condensează, se dilată sau se diluează. De aceea, este foarte important cum gestionezi toate aceste crize, astfel încât la final, când se ridică cortina și oamenii văd munca de câteva luni sau chiar de câțiva ani, în funcție de producție, să aibă o experiență cu impact, una care să fie valoroasă pentru ei”, a explicat Adrian Damian.
„Orice tehnologie suficient de avansată nu se poate deosebi de magie”
Tehnologia poate deveni un aliat al emoției în timpul spectacolului.
„Cred că e o chestiune de echilibru. E o discuție foarte amplă, la care se ajunge destul de des, pentru că trăim într-o perioadă în care tehnologia ne consumă atât de mult timp din viață, încât ajungem să ne întrebăm cine mai suntem în absența ei, cum ne mai raportăm unii la alții dincolo de profiluri, dincolo de social media, dincolo de toate aceste lucruri. De aceea, percepția generală este că tehnologia stă oarecum în calea emoției, pentru că are această capacitate de a ne îndepărta. Vedem în viața de zi cu zi cum tehnologia ne îndepărtează, de fapt, unii de alții, chiar dacă ne lasă iluzia că suntem mult mai conectați. Pe de altă parte, există un citat al scriitorului SF Arthur C. Clarke care îmi place foarte mult și care spune că orice tehnologie suficient de avansată nu se poate deosebi de magie”, a spus Adrian Damian.
„Ai această șansă extraordinară să-ți imaginezi lumea în forma ideală”
Dialogul dintre scenograf și regizor este unul viu, bazat pe întrebări mai mult decât pe afirmații.
„I-am spus unui regizor să nu-mi mai vorbească ca și cum ar vorbi cu ChatGPT, pentru că nu despre asta e vorba. Nu se va întâmpla niciodată ca el să enunțe niște lucruri, iar eu să generez o imagine. Nu acesta este procesul firesc de lucru între un regizor și un scenograf. Sincer, dialogul dintre regizor și scenograf este momentul meu preferat din tot procesul de creație, pentru că atunci putem să visăm, ne putem pune întrebări, ne putem spune „cum ar fi dacă”. În acel moment nu te lovesc atât de dur limitele bugetului, ale timpului sau limitările scenotehnice ale teatrului respectiv. Ai această șansă extraordinară să-ți imaginezi lumea în forma ideală. Și asta îmi place foarte mult.
Pun foarte mult accent pe acest proces și pe acest dialog, pentru că îmi doresc foarte mult să înțeleg punctul de vedere al regizorului înainte să vin cu propriile idei. Sunt de părere că acesta este un privilegiu enorm”, a conchis scenograful.
Montaj: Ioana Păduraru