Un nou raport care dă de gândit, elaborat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), avertizează că, chiar dacă guvernele își vor îndeplini toate angajamentele climatice existente, încălzirea globală ar putea ajunge la 1,8 °C în a doua jumătate a acestui secol. În același timp, continuarea politicilor actuale ar putea duce la o încălzire de 2,6 °C până în 2100. În orice caz, depășirea pragului de 1,5 °C va expune lumea la costuri semnificative, inclusiv valuri de căldură mai frecvente și mai intense, precum și episoade de ploi torențiale în multe regiuni. De asemenea, ne va apropia de depășirea pragurilor climatice (sau „punctelor de inflexiune”) dincolo de care se află riscuri mult mai mari — precum destabilizarea calotelor polare din Groenlanda și Antarctica de Vest.
Deși țările cele mai sărace vor continua să fie afectate primele și cel mai grav, această vară a demonstrat că nici măcar țările bogate, precum Regatul Unit, nu sunt pregătite pentru riscurile legate de schimbările climatice care se materializează deja, cu atât mai puțin pentru riscurile care ne așteaptă.
Emisiile sunt în creștere – la fel și costurile
Temperaturile vor crește, iar efectele negative ale schimbărilor climatice vor continua să se amplifice până când emisiile globale de gaze cu efect de seră vor fi reduse la zero net, iar concentrațiile atmosferice vor înceta să crească. Atâta timp cât acestea continuă să crească, la fel vor crește și costurile pentru noi toți. Obiectivul de zero net decurge din fizică, nu din ideologie.
Efectele depășirii pragului de 1,5 °C vor necesita investiții mult mai mari în adaptare și reziliență, de la sisteme de protecție costieră mai solide până la dezvoltarea unor soiuri de culturi mai rezistente la secetă. Astfel de investiții vor deveni o prioritate mult mai importantă, iar nevoile generale de investiții vor fi mult mai mari decât ar fi fost cazul dacă am fi îndeplinit obiectivul de la Paris.
Însă adaptarea are limite. Depășirea pragurilor climatice majore ar putea duce la condiții atât de ostile încât însăși dezvoltarea socio-economică ar fi inversată, forțând sute de milioane de oameni să se mute, indiferent de măsurile de adaptare existente.
Cu cât ne va lua mai mult timp să atingem emisiile nete zero, cu atât costurile vor fi mai mari. Reducerea la minimum a acestor costuri va necesita mai multe investiții în reducerea rapidă a emisiilor prin implementarea surselor regenerabile de energie și a vehiculelor electrice, realizând în același timp progrese mai rapide în sectoarele în care reducerea emisiilor este dificilă, precum transportul maritim și cel aerian.
Deși investițiile în tehnologiile necesare au crescut puternic, avem încă nevoie de o accelerare semnificativă și susținută pentru a elimina treptat practicile poluante și ineficiente care determină creșterea în continuare a emisiilor. În ciuda avertismentului Agenției Internaționale pentru Energie de acum cinci ani, conform căruia limitarea încălzirii la 1,5 °C ar necesita ca niciun nou proiect bazat pe combustibili fosili să nu mai fie lansat, mulți producători și-au extins exploatarea rezervelor de petrol, gaze și cărbune. În consecință, gestionarea schimbărilor climatice va necesita abandonarea unui număr și mai mare de infrastructuri bazate pe combustibili fosili, ceea ce va genera costuri reale pentru investitorii care au susținut energia poluantă în detrimentul surselor regenerabile.
Trebuie, de asemenea, recunoscute costurile ridicate asociate dependenței de piețele internaționale de hidrocarburi. Concurența pentru combustibilii fosili generează conflicte violente, iar volatilitatea prețurilor a provocat în repetate rânduri crize economice grave.
Pentru a merge mai departe, trebuie să acceptați realitatea
Și totuși, în cea mai mare parte a lumii, energia curată este acum mai ieftină decât alternativele poluante. Investițiile în tehnologii și infrastructură curate și eficiente oferă țărilor în curs de dezvoltare șansa de a genera o creștere economică puternică, durabilă și rezilientă, reducând în același timp emisiile.
Cu toate acestea, raportul UNEP subliniază că, pentru a inversa depășirea pragului de 1,5 °C, va fi necesar să mergem dincolo de obiectivul „zero emisii nete” și să atingem emisii negative, ceea ce înseamnă că, în cele din urmă, va trebui să eliminăm din atmosferă mult mai mult dioxid de carbon decât adăugăm. Deși putem și ar trebui să extindem rezervoarele naturale de carbon, inclusiv pădurile, este puțin probabil ca acestea să ofere capacitatea totală de care vom avea nevoie. Prin urmare, pentru a acoperi decalajul rămas, vor fi necesare investiții mai mari în metode artificiale de extragere și stocare a miliarde de tone de CO₂ atmosferic.
Ar trebui, de asemenea, să examinăm cu atenție potențialul altor soluții de geoinginerie, inclusiv cele concepute pentru a reduce cantitatea totală de energie solară care ajunge la suprafața Pământului. Sunt necesare însă cercetări suplimentare, deoarece aceste opțiuni prezintă riscuri semnificative și implicații etice. De exemplu, răcirea planetei în condițiile menținerii unor niveluri ridicate de CO₂ în atmosferă ar duce la acidificarea oceanelor noastre, cu consecințe potențial periculoase.
Următoarele câteva decenii vor fi pline de provocări. Vor exista numeroase oportunități de investiții și creștere, dar și pericole serioase, datorită reacției noastre până acum lente la riscurile schimbărilor climatice. Trebuie să ne adaptăm la noua noastră realitate înainte de a depăși încă un prag periculos.
Nicholas Stern
este președintele Institutului de Cercetare Grantham privind Schimbările Climatice și Mediul și al Școlii Globale de Sustenabilitate de la London School of Economics and Political Science.
© Project Syndicate, 2026.
www.project-syndicate.org
The post Ce înseamnă depășirea pragului de 1,5 °C în ceea ce privește încălzirea globală appeared first on LOGOPRESS.