Potrivit acestuia, de joi, 1 octombrie, începe numărătoarea inversă pentru acești profesioniști.
„EFECTUL” BOLOJAN LOVEȘTE DIN NOU. ROMÂNIA ÎȘI ARUNCĂ LA COȘ CEA MAI PREȚIOASĂ RESURSĂ. ÎN NUMELE „INTEGRITĂȚII”.
Cea mai prețioasă resursă a unei țări sunt oamenii săi. Oamenii bine pregătiți, profesioniștii, experții care au acumulat ani de experiență și care reușesc să se impună prin competență inclusiv în marile organizații internaționale. Ei bine, România a găsit o nouă modalitate de a-și bate joc tocmai de acești oameni.
De mâine, 1 octombrie, începe numărătoarea inversă pentru o categorie de profesioniști români pe care orice stat care își înțelege interesul ar face tot posibilul să-i păstreze aproape.
Legea nr. 180/2026, intrată în vigoare la 31 august, a modificat regimul incompatibilităților funcționarilor publici. Noua reglementare ajunge să interzică desfășurarea unor activități în cadrul organizațiilor internaționale chiar și atunci când raportul de serviciu al funcționarului public este suspendat potrivit legii. Și toate acestea în numele unui jalon PNRR privind integritatea”, transmite Fifor.
Fifor: Bruxelles sau București. Alegerea pe care statul le-o impune experților români
„Integritatea este, fără discuție, necesară. Dar asta nu poate însemna să produci, pentru bifarea unui jalon, o aberație legislativă care lovește exact în oamenii de care statul român ar trebui să aibă cea mai mare grijă.
Și, ca să nu rămână nimic în zona interpretărilor, iată ce spune noua reglementare. Funcționarii publici nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, „în cadrul organizațiilor internaționale, cu excepția situației în care funcționarul public exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituție publică, în condițiile expres prevăzute de actele normative în vigoare.”
Iar imediat după această interdicție vine prevederea care produce problema despre care vorbim: „Prevederile alin. (2) lit. a) și c)-e) se aplică și în situația în care funcționarul public este suspendat conform legii.”
Aici este, de fapt, întreaga absurditate. Statul român spune explicit că interdicția continuă să opereze chiar și atunci când raportul de serviciu este suspendat legal, inclusiv în cazul oamenilor cărora același stat le-a permis anterior suspendarea tocmai pentru a desfășura o activitate într-o organizație internațională.
Tradus din limbaj juridic în limba română, vorbim despre oameni care au plecat perfect legal din administrația românească, cu raportul de serviciu suspendat conform legii, pentru a lucra o perioadă determinată într-o organizație internațională și care sunt puși acum de propriul stat să aleagă între experiența profesională internațională și cariera construită în România.
Fifor: Au trecut cele mai dure concursuri din Europa. Acum statul român îi pune să aleagă
Și despre ce oameni vorbim? Despre profesioniști care ajung în instituțiile Uniunii Europene, în structurile NATO, la ONU, OSCE, Consiliul Europei, OCDE și în alte organizații internaționale. Nu sunt oameni cărora cineva le-a făcut cadou un post.
Vorbim despre concursuri extrem de dure, despre proceduri de selecție riguroase care pot dura luni întregi, despre interviuri și evaluări succesive, despre competiție cu profesioniști foarte bine pregătiți din numeroase state.
Să ajungi acolo este o performanță profesională. Iar când un român reușește să treacă toate aceste filtre și să obțină prin propria competență un asemenea post, România îl pune să aleagă.
Și aici absurdul devine și mai greu de acceptat. Pe perioada suspendării raportului de serviciu, omul nu este plătit de statul român pentru funcția publică suspendată. Lucrează în organizația internațională și este remunerat pentru activitatea desfășurată acolo. În schimb, România ar putea câștiga enorm: sunt ani în care acești oameni acumulează experiență, lucrează într-un mediu profesional internațional, învață proceduri și mecanisme, participă la proiecte importante, construiesc relații profesionale și dobândesc o expertiză pe care statul român ar trebui să fie primul interesat să o aducă, într-o zi, înapoi în propria administrație.
Ce ar face un stat care își înțelege interesul? Le-ar spune: „Du-te. Performeză. Învață. Acumulează experiență. Fă-ți țara respectată. Iar când contractul tău se termină, întoarce-te și pune toată această experiență în serviciul României.”
Noi facem exact invers. Îi spunem omului că trebuie să aleagă și, dacă rămâne acolo, să renunțe la cariera sa din administrația românească. În loc să încercece să recupereze în folosul României experiența acumulată de acești oameni, statul le dă un șut undeva.
Și mai este ceva ce statul român pare să nu înțeleagă. Oamenii aceștia nu sunt simple poziții într-o organigramă. Sunt profesioniști români care, prin ceea ce fac zi de zi, construiesc reputație pentru România. Sunt respectați de colegii lor, lucrează alături de specialiști din alte state, sunt apreciați pentru competența lor și, prin profesionalism, câștigă respect pentru ei înșiși și, inevitabil, pentru țara din care provin.
Nu ambasadori prin titulatură, ci prin competență
Poate că sunt printre cei mai buni ambasadori pe care România îi are. Nu ambasadori prin titulatură, ci prin competență, seriozitate, profesionalism și respectul pe care îl câștigă în comunitățile profesionale internaționale în care lucrează.
Să ne înțelegem bine! Influența unei țări nu se construiește numai prin discursuri, comunicate și vizite oficiale. Se construiește și prin oamenii săi, prin românii care ajung în marile instituții internaționale și devin acolo profesioniști credibili, oameni respectați și punți pentru România. Alte state înțeleg foarte bine valoarea acestui capital uman. Noi îi obligăm să aleagă.
Ne plângem de ani întregi că România nu este suficient reprezentată în instituțiile internaționale. Vorbim despre creșterea influenței României, despre expertiză și despre nevoia de a avea români acolo unde se discută și se iau decizii importante. Iar când românii reușesc prin propriile forțe să ajungă acolo, tot statul român este cel care le pune piedică.
Integritatea este obligatorie într-un stat serios
Cât de irațional poate funcționa un stat și câtă ignoranță administrativă trebuie să existe ca să transformi un avantaj evident pentru România într-o problemă pentru propriul expert?
Integritatea este obligatorie într-un stat serios, dar integritatea nu înseamnă să pedepsești competența, să-i alungi din administrație pe cei care au reușit profesional sau să transformi într-o capcană juridică tocmai mecanismul prin care statul le-a permis unor funcționari să-și suspende legal raportul de serviciu pentru a dobândi experiență într-o instituție internațională.
Mai ales că însuși Codul administrativ a prevăzut posibilitatea suspendării raportului de serviciu pentru desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale. Statul a construit această punte, iar acum tot statul riscă să o dinamiteze.
Dacă efectul unei legi făcute în numele integrității este să pierdem profesioniști de care România are nevoie, atunci problema nu este integritatea, ci legea. Iar această lege trebuie corectată urgent, nu pentru un om, nu pentru o instituție și nu pentru un partid, ci pentru România.
Pentru că aici nu pierd doar niște funcționari publici. Pierde statul român: experiență, expertiză, oameni conectați profesional la marile organizații internaționale, ani de pregătire, relații profesionale și credibilitate. Și face toate acestea cu mâna lui. Se aude, Bolojan, Țoiu, Miruță? Știm că nu vă pasă, dar măcar înțelegeți ceva?”.