În ianuarie, președinta Maia Sandu declara că ar vota pentru Unire. Astăzi, ne spune că Republica Moldova ar fi mai în siguranță împreună cu România.
Ce frumos! Din când în când, unioniștii mai primesc câte o declarație care să le încălzească sufletul și să le reamintească de ce ar trebui să rămână fideli PAS-ului.
Doar că apare o întrebare incomodă.
Dacă Unirea este o soluție pentru securitatea Republicii Moldova, de ce nu s-a regăsit în discursul oficial al președintei la Forumul de Securitate, în fața diplomaților și experților internaționali?
A încăput într-un răspuns la întrebarea unui jurnalist, a făcut titluri în presă, dar a dispărut din comunicatul oficial al Președinției.
Să înțelegem că Unirea este suficient de importantă pentru presă, dar prea puțin importantă pentru agenda oficială?
Apoi vine binecunoscutul refer: cetățenii trebuie să decidă, iar sondajele arată că majoritatea favorabilă Unirii lipsește.
Doamnă președintă, majoritatea aceea de unde ar trebui să apară? Din cer?
În cei șase ani de mandat, câte dezbateri naționale despre Unire ați inițiat? Ce le-ați explicat cetățenilor despre beneficiile reunificării? Ce discuții politice ați deschis cu Bucureștiul în acest scop? Unde este proiectul, măcar începutul unui parcurs asumat?
Vă întreb și dintr-o perspectivă personală.
Pe 5 aprilie 2025 și pe 9 mai 2026, v-am invitat la Forumurile Femeilor Unioniste. La ultima ediție, peste 150 de femei de pe ambele maluri ale Prutului au adoptat o rezoluție cu pași concreți pentru reunificare, pe care am adresat-o și instituției pe care o conduceți. Dar nici un răspuns până astăzi.
V-am invitat și la evenimentele dedicate Zilei Naționale a României, organizate de PNM pe 1 decembrie 2024 și 2025.
Așadar, oameni dispuși să discute, să propună și să muncească pentru acest obiectiv există. Întrebarea este cât loc își găsesc ei în dialogul politic pe care sunteți dispusă să-l purtați.
Sigur că cetățenii trebuie să decidă. Dar invocarea permanentă a sondajelor, fără un efort public de informare și dezbatere, seamănă mai degrabă cu o scuză decât cu o strategie.
Tatiana Codreanu, PNM