Cel mai lat ghețar de pe planetă se topește „mai agresiv” decât se estima anterior, ceea ce înseamnă că impactul său asupra creșterii nivelului mărilor la nivel global ar putea fi de două ori mai mare decât indică estimările actuale, potrivit unui nou studiu realizat de o echipă de glaciologi, scrie G4media.ro.
Ghețarul Thwaites din Antarctica de Vest, supranumit „Ghețarul Apocalipsei” din cauza catastrofei pe care ar putea-o provoca prăbușirea sa, reprezintă una dintre cele mai mari necunoscute în estimarea creșterii nivelului mărilor la nivel global. Acesta, cu o suprafață comparabilă cu cea a statului american Florida, se află într-una dintre cele mai greu accesibile regiuni ale Pământului. Acesta se retrage de zeci de ani, iar topirea gheții sale contribuie în prezent cu aproximativ 4% la creșterea nivelului mărilor la nivel mondial.
Însă mecanismele care stau la baza retragerii sale sunt extrem de complexe, ceea ce face dificilă estimarea precisă a evoluției sale viitoare. Cu toate acestea, este esențial ca oamenii de știință să înțeleagă ce se va întâmpla cu ghețarul, deoarece Thwaites conține suficientă apă pentru a ridica nivelul mărilor cu peste 60 de centimetri în cazul prăbușirii sale.
Mai mult, deoarece acționează ca un dop care împiedică deplasarea uriașei calote glaciare antarctice, dispariția sa ar putea duce, în cele din urmă, la o creștere a nivelului mărilor cu aproximativ trei metri, devastând comunități de coastă din întreaga lume, de la Miami până la Manila.
Glaciologii de la Universitatea California din Irvine și de la Laboratorul de Propulsie cu Reacție (JPL) al NASA au dezvoltat un nou model al calotei glaciare, despre care susțin că reflectă mai bine procesele care au loc sub acest uriaș ghețar.
Retragerea rapidă a ghețarului Thwaites este determinată de procesele care au loc la „linia de ancorare”, punctul în care gheața se desprinde de fundul mării și începe să plutească pe ocean, formând o platformă de gheață.
Însă, în timp ce modelele obișnuite ale calotelor glaciare au tratat, în general, linia de ancorare ca pe o limită fixă și în mare parte stabilă, „am ajuns să recunoaștem existența unei configurații diferite sub marii ghețari ai Pământului care se termină în ocean”, a declarat Mattia Poinelli, autorul principal al studiului.
Poinelli este cercetător în cadrul unui proiect la UCLA și lucra în domeniul științelor sistemului terestru la Universitatea California din Irvine în perioada realizării studiului.
Datele obținute prin satelit arată că linia de ancorare este, în realitate, o „zonă de ancorare”, care se poate întinde pe mai mulți kilometri. În această regiune, apa mării pătrunde și se retrage constant odată cu mareele, ridicând și coborând stratul gros de gheață printr-un proces cunoscut sub numele de „pompare mareică”.
Acest fenomen permite apei oceanice relativ calde să pătrundă „adânc sub calotele glaciare, provocând o topire intensă”, a explicat Poinelli.
Atunci când cercetătorii au modificat modelele pentru a include conceptul de zonă de ancorare, au descoperit că ghețarul Thwaites ar putea contribui la creșterea nivelului mărilor cu până la aproximativ trei centimetri până în 2100, de două ori mai mult decât estimările anterioare, chiar și în absența unei încălziri globale suplimentare.
Rezultatele au fost publicate luni în revista științifică Nature Communications.
Terenul pe care se află ghețarul Thwaites coboară în pantă, ceea ce înseamnă că, pe măsură ce ghețarul se topește, o cantitate tot mai mare de gheață este expusă apei oceanice calde.
Relieful este însă complicat de prezența a două creste submarine importante, care fixează gheața și împiedică deplasarea sa mai rapidă către ocean. Studiul a constatat că procesele de topire din zona de ancorare a ghețarului Thwaites accelerează desprinderea gheții de o creastă submarină de mari dimensiuni, numită Mouginot Ridge.
Potrivit cercetării, există o probabilitate de 60% ca gheața să se desprindă de această creastă până la sfârșitul secolului. Ulterior, ghețarul s-ar putea retrage rapid de-a lungul substratului stâncos înclinat, către următoarea creastă importantă.
Rezultatele sugerează că impactul pierderii ghețarului Thwaites ar fi putut fi subestimat. O creștere a nivelului mărilor cu aproximativ trei centimetri poate părea nesemnificativă, însă este suficientă pentru a amplifica considerabil pericolele la care sunt expuse populațiile din regiunile de coastă.
Rezultatele „indică un risc mai mare de inundații costiere și o expunere mai ridicată la acestea decât se anticipa pentru următoarele decenii”, a declarat Eric Rignot, unul dintre autorii studiului și profesor de științe ale sistemului terestru la Universitatea California din Irvine.
Ted Scambos, cercetător principal la Centrul pentru Științele Pământului și Observații din cadrul Universității Colorado Boulder, care nu a participat la studiu, a declarat că descoperirile ar putea „schimba radical modul în care este estimată contribuția ghețarului Thwaites la creșterea nivelului mărilor”.
Cu toate acestea, el și alți experți avertizează că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege impactul diferitelor procese de topire din zona de ancorare, în special prin obținerea unor date directe de sub ghețar.
„Realitatea este că mai avem foarte multe de aflat despre procesele care au loc în zona de ancorare pentru a putea face estimări sigure privind viteza cu care se va pierde gheața”, a declarat Robert Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey, care nici el nu a participat la cercetare.
Mediul de sub ghețarul Thwaites, extrem de dificil de explorat, este chiar mai complex decât îl descrie studiul, a adăugat acesta. Următorul pas este obținerea unor date prin observații directe de la linia de ancorare a ghețarului Thwaites, a explicat Rignot.
Oamenii de știință intenționează să se deplaseze în regiune în 2028, pentru a instala instrumente capabile să monitorizeze pătrunderea și retragerea apei marine.
„De zeci de ani suntem conștienți de impactul schimbărilor climatice asupra calotelor glaciare vulnerabile ale planetei noastre. Însă, în ultimii ani, am început să înțelegem tot mai bine ce se întâmplă cu adevărat sub ghețari precum Thwaites, iar această conștientizare provoacă o îngrijorare și mai mare”, a declarat Rignot.
Cercetătorul a subliniat că lumea trebuie să reducă imediat emisiile poluante care contribuie la încălzirea planetei, pentru a limita consecințele.
Totuși, el a avertizat că „chiar dacă vom face acest lucru, ne putem aștepta la niveluri mai ridicate ale mărilor în viitor, ca urmare a daunelor care au fost deja provocate”.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Articolul Studiu: Cel mai lat ghețar de pe planetă se topește mai rapid decât se estima apare prima dată în Realitatea.md.