Focul lui Sumedru reunește practici legate de purificare a spațiului prin intermediul focului și aspecte legate de cultul morților.
Specifică momentelor de trecere de la un anotimp la altul, focurile aprinse în ajunul sărbătorii Sf. Dumitru aveau și rolul de a asigura belșugul gospodăriei și rodirea pomilor din livezi.
Pentru aprinderea focurilor se adunau, pe lângă lemnele de brad, și spice, coceni sau resturi de cânepă de la meliță. Acestea puteau fi aprinse în mai multe locuri, și erau întreținute constant, pentru ca toți cei participanți să poată sări peste flăcări, când acestea atingeau puterea maximă.
Trecerea prin foc îi ajuta pe copii să fie sănătoși tot anul, iar fetele și feciorii să se căsătorească în cursul anului următor.
Ce este „focul viu”
În Bucovina, „focul viu”, rezultat prin frecarea a două lemne uscate, era folosit la afumarea albinelor, ca să fie „iuți ca para focului”, și a stupilor, ca să fie protejați întregul an și să aibă rod bogat.
Femeile împărțeau fructe precum nuci, mere, struguri, prune uscate sau covrigi, pâine caldă, sau colăcei unşi cu miere.
Sărbătoarea se încheie cu o petrecere cu dans şi joc. La plecare, fiecare lua câte un tăciune, care era aruncat în livadă pentru ca pomii să aibă rod îmbelșugat.
În unele regiuni ale Olteniei, focurile lui Sâmedru se făceau și în seara de Sf. Dumitru.
În ce privește Moșii de Toamnă, practicile legate de cultul morților au loc în sâmbăta dinainte de Sf. Dumitru, zi ce poartă și numele de Moşii cei Mari sau Moşii lui Sf. Dumitru.
Pentru sufletele morților se împărțeau grâu fiert, colaci, unt, untură, lapte, brânză, fructe, precum și embleme ale celor două ocupații de bază ale culturii tradiționale, agricultura și păstoritul.
Aceste ofrande erau însoțite de invocarea spiritelor defuncților, cărora li se cerea, în schimbul pomenii date, belșug în gospodărie şi spor în casă.
Superstiții
Dacă noaptea cerul este senin, înseamnă că iarna va fi blândă și ploioasă. Însă, dacă cerul este este noros, plouă sau ninge înseamnă că iarna va fi grea.