Amenințările hibride, atacurile cibernetice și dezinformarea devin tot mai complexe, iar Republica Moldova are nevoie nu doar de instituții și sisteme de securitate solide, ci și de cetățeni capabili să recunoască și să combată manipularea. O spune directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice, Vadim Pistrinciuc, care precizează că educația digitală și consolidarea rezilienței societății sunt esențiale în acest context. Într-un interviu pentru IPN, expertul a vorbit și despre riscurile manipulării electorale, vulnerabilitățile din Găgăuzia și necesitatea intensificării dialogului dintre Chișinău și Comrat.
Domnule Pistrinciuc, dacă privim în urmă cu cinci ani, războiul hibrid părea o temă mai degrabă abstractă sau axată pe manipulări politice interne. Cum s-au schimbat narativele de atunci și până astăzi, în special după declanșarea războiului din Ucraina? De la ce teme s-a pornit și unde am ajuns acum?
Din păcate, sunt două noutăți aici și ambele nu sunt chiar bune. Noi am fost în permanență ținta intervențiilor Federației Ruse în alegerile noastre, încă de la obținerea Independenței. Însă, până la război, aceste intervenții erau cumva tradiționale, dacă aș putea spune așa, între ghilimele: finanțarea partidelor, a televiziunilor, a mass-mediei.
În ceea ce ține de finanțarea partidelor, jumătate din bani se furau pe drum, de la Moscova, iar din cealaltă jumătate, o parte se fura aici. Actorii, pionii, cred că îi cunoaștem cu toții din ultimii 20-30 de ani. Ce s-a întâmplat după începutul războiului? Undeva, nu chiar imediat, ci începând cu anul 2023, narațiunile au devenit mult mai complexe și mai diverse. Aveți perfectă dreptate: nu există un singur narativ.
În al doilea rând, s-a majorat volumul finanțării pentru a sparge, putem spune așa, rezistența Republicii Moldova. Am văzut că, în ajunul anului 2024, totul a început cu zvonuri despre cumpărarea voturilor în Găgăuzia. Se vorbea inițial despre cinci mii de cazuri, apoi despre 20 de mii, iar în cele din urmă am ajuns la cifre probate, cel puțin de către organele de forță, și recunoscute la nivel internațional de către organizațiile partenere ale Republicii Moldova: circa 120 de mii de cazuri de corupție sau de tentative de corupere electorală.
S-au alocat sume colosale, mizându-se pe soluția de a oferi cât mai mulți bani. În limba engleză există un termen, tu outnumber, care înseamnă să-ți depășești adversarul numeric. Cu alte cuvinte, nu neapărat prin acuratețe sau prin intervenții foarte elegante, ci printr-un volum mult mai mare. Dacă Republica Moldova cheltuie 5 milioane pentru rezistență, partea cealaltă va cheltui 50 de milioane pentru a penetra toate sistemele.
Al treilea element este că aceste intervenții au devenit mult mai creative, mai tehnologizate și mai mult bazate pe internet. Dacă vă aduceți aminte, pentru cei care ne privesc, în trecut se considera că generația tânără, proeuropeană, domină cumva rețelele sociale. Se credea că acest spațiu îi aparține și că este mai simplu să comunici cu ea. Am avut alegeri în 2019 și, mai devreme, în 2009, când rețelele sociale erau, într-un fel, un spațiu dominat de generația tânără.
În acest caz, în special, actorii din Federația Rusă au mers pe ideea de a implica în aceste procese specialiști în marketing digital, specialiști care s-au răspândit în lume după începutul războiului, fugind de mobilizarea militară. Aceștia au fost contractați, iar amprenta lor s-a observat foarte clar. Nu neapărat serviciile speciale sunt cele care desfășoară direct aceste activități.
Serviciile speciale sunt cele care coordonează procesul, însă impulsul de creativitate și tehnologie și, aș spune eu, utilizarea științei și a analizei unor date foarte complexe au început să se manifeste într-un mod distinct după declanșarea războiului. Așadar, vorbim despre un volum mai mare de bani, mai multă tehnologie și mai multă creativitate.
Miza se pare că e mare.
Miza este foarte mare, fiindcă înțeleg foarte bine această stare pe care o avem noi, cetățenii Republicii Moldova, noi, moldovenii de aici, de acasă. Noi ne-am deprins cu războiul. Nu ar trebui să fie așa. Ne-am obișnuit cu războiul care se desfășoară undeva, aici, aproape de noi. Dronele explodează în Ucraina, dronele cad la noi, dar noi continuăm să avem focuri de artificii, de exemplu. Acesta este un paradox al nostru, al moldovenilor.
Pe de o parte, alertăm populația să fie atentă la drone, să nu se apropie de ele și să se evacueze în locuri sigure, dar, pe de altă parte, în Republica Moldova, atât în centrul Chișinăului, cât și în alte zone ale capitalei și pe întreg teritoriul țării, putem vedea în continuare focuri de artificii. Acesta este un răspuns poate mai prozaic, într-un fel, dar, până la urmă, aceasta este realitatea în care trăim noi.
Atacurile cibernetice și dezinformarea sunt tot mai des folosite pentru a destabiliza societățile. Cum se intersectează aceste amenințări și cât de pregătită este Republica Moldova să le facă față?
Aveți perfectă dreptate, intensitatea acestor amenințări crește. Noutatea bună este că noi am învățat foarte multe în ultimii 2-3 ani, în primul rând ca societate, dar și la nivelul instituțiilor statului, despre cum să ne apărăm de aceste lucruri. Noutatea proastă este că tehnologiile nu bat pasul pe loc.
Chiar dacă unele dintre ele sunt foarte scumpe, în special cele care țin de inteligența artificială, utilizarea instrumentelor de automatizare bazate pe inteligență artificială pentru a desfășura anumite atacuri informaționale presupune costuri. Respectiv, forțele externe care nu doresc binele Republicii Moldova sau care urmăresc, în special, să oprească Republica Moldova din procesul de integrare europeană, un scenariu foarte real în aceste momente, folosesc resurse considerabile pentru a intensifica aceste atacuri.
Atacul cibernetic recent este un exemplu în acest sens. Am văzut informații în rețelele sociale și am încercat să mă documentez mai mult, dar, din păcate, nu am găsit comunicate din partea instituțiilor specializate. Fiindcă eu, în calitate de cetățean, nu sunt interesat doar de mesaje politice, de declarațiile unui deputat, ale unui ministru sau ale altcuiva.
Eu vreau să văd ce spun specialiștii despre ceea ce s-a întâmplat. Am văzut în rețelele sociale foarte mulți oameni care se plâng și care au constatat, în conturile lor personale, că le-au fost accesate datele personale.
Câteva minute mai devreme autoritățile au emis un comunicat și au menționat că datele a circa 750 de mii de moldoveni au fost furate, date legate de IDNP, vorbim de date chiar și financiare și altele.
Eu credeam că tuturor le-au fost furate datele. Noi am mai avut astfel de incursiuni în datele noastre personale. Și aici există două laturi. Sigur, putem să ne înfuriem pe statul Republica Moldova, așa cum facem de obicei, dar aici lucrurile nu sunt chiar atât de simple, ca să le spunem așa, din punct de vedere științific. Situația este puțin diferită.
Dumneavoastră și telespectatorii care ne privesc cred că ați văzut foarte multe știri legate de inteligența artificială și de faptul că acest instrument poate fi, pe de o parte, unic pentru dezvoltarea umanității, dar, pe de altă parte, poate aduce pericole inclusiv pentru existența noastră. Acestea sunt riscuri care țin de viitor, dar de un viitor foarte apropiat.
Ceea ce trăim noi astăzi este faptul că eforturile unor grupuri de hackeri, așa-zis independenți, și ale altor actori devin mult mai facile, mult mai ușor de realizat, prin utilizarea instrumentelor de inteligență artificială. Ce înseamnă acest lucru, mai exact? Practic, activități pentru care înainte era nevoie de oameni care să dezvolte aplicații și să desfășoare diverse operațiuni pot fi realizate acum mult mai rapid și la o scară mult mai mare, în mod continuu și automatizat, cu ajutorul instrumentelor de inteligență artificială.
Până în acest moment, am avut deja în Europa cel puțin două bănci care au suferit pierderi de sute de milioane de euro în urma unor atacuri cibernetice în care au fost utilizate instrumente de inteligență artificială. Desigur, specialiștii ar trebui să explice mai multe despre aceste cazuri. Așadar, aceasta este realitatea spre care ne îndreptăm.
Pe de o parte, ne dorim servicii digitale care să ne facă viața mai ușoară. Pe de altă parte, cu toții trebuie să înțelegem un lucru foarte simplu: odată ce folosim aceste servicii digitale, datele noastre sunt colectate. Putem avea impresia că ele sunt protejate de diverse site-uri și platforme, dar, în realitate, sunt colectate și, mai devreme sau mai târziu, pot ajunge să fie vândute. Există, desigur, și forme legale de colectare a datelor noastre personale.
De exemplu, Google. Cu toții folosim instrumentele Google: căutările, corespondența electronică, YouTube și multe alte servicii din această infrastructură. Unul dintre domeniile din care compania Google obține profit este analiza datelor, inclusiv a datelor generate de activitatea noastră.
Republica Moldova este destul de avansată în procesul de digitalizare. Evident, acest lucru înseamnă că foarte multe informații sunt concentrate în sistemele digitale.
Are Republica Moldova specialiști pentru a face față și cât de pregătit este statul?
Informațiile sunt concentrate într-un singur punct. Evident, acest lucru le face mai vulnerabile. Noi suntem un stat mai mic, avem resurse mai puține și mai puțini oameni. Suntem o țintă ușoară. Noutatea, dacă pot spune așa, atât din perspectivă pesimistă, cât și optimistă, este că aceasta reprezintă realitatea cu care ne vom confrunta în viitor.
În viitor, vom avea inclusiv bănci, instituții financiare și alte entități cărora le vor fi sparte, să spunem așa, toate sistemele de securitate. Aceasta este noua realitate. De fiecare dată când ne conectăm la un site sau la o aplicație, datele noastre ajung undeva. Aceasta este o formă legală de utilizare a datelor. Există însă și forme ilegale, practicate de diferite grupări de hackeri, care se organizează inclusiv în Europa, în lumea occidentală și în Statele Unite, unde există sisteme foarte complexe de asigurare a securității cibernetice.
Un fenomen răspândit în aceste medii nu ține doar de escrocherii, ci și de șantaj. Atacatorii pătrund în sisteme și îți fură datele. Dacă ești o companie, ulterior îți cer bani pentru a nu face publice aceste date sau pentru a ți le restitui. Există foarte multe cazuri care nu sunt cunoscute public, fiindcă multe companii, inclusiv din Statele Unite, aleg să plătească în loc să apeleze la autorități, deoarece își evaluează costurile și ajung, într-un fel, la această concluzie.
Până când va dura acest lucru? Evident, companiile care asigură securitatea cibernetică, inclusiv în Republica Moldova, achiziționează foarte multe soluții menite să le protejeze. Aceste soluții vor trebui, la rândul lor, să fie la fel de eficiente în utilizarea instrumentelor de inteligență artificială pentru a asigura securitatea cibernetică.
Nu spun toate acestea ca să vă neliniștesc, ci pentru a ne obișnui cu ideea că, pe măsură ce viața noastră devine tot mai digitală, vom fi tot mai expuși unor astfel de atacuri în viitor.
Acest instrument aparent genial, această invenție numită inteligență artificială, este folosit nu doar de oameni în scopuri benefice, ci și de alții pentru a face bani, pentru a împiedica societățile și statele să urmeze calea pe care și-au ales-o, pentru a influența viața politică, pentru a semăna ură și dezbinare și, de ce nu, pentru a influența comportamentele oamenilor până la forme autodistructive. Astfel, oamenii ajung să distrugă lucruri, să recurgă la violență, iar aceste acte de distrugere și violență sunt instrumentalizate și folosite ca arme de război.
Situațiile date sunt cumva legate și de actualul context în care suntem?
Absolut. Acest război dramatic, această agresiune inimaginabilă din punct de vedere uman, așa cum o numeați, a deschis cutia Pandorei. Republica Moldova nu este singura țintă a acestor atacuri, pe care noi le numim atacuri hibride. Unii, mai ales în mediul online, fac haz de aceste lucruri, râd de ele, dar realitatea este mult mai gravă. Acest război a creat premisele unei situații în care pare că nu mai există reguli.
Uitați-vă la Germania: un stat puternic, cu servicii specializate, cu bugete extraordinare, cu bani, know-how, tehnologii și toate instrumentele necesare, este totuși ținta acelorași atacuri hibride. Vorbim inclusiv despre introducerea unor drone cu explozibili în aeroporturi civile și despre tentative de asasinat asupra managerilor companiilor din industria militară. Am văzut, de asemenea, în România, o investigație finalizată recent privind incendierea unor întreprinderi cu profil militar și alte asemenea cazuri.
Așadar, nici măcar statele foarte puternice nu sunt protejate de astfel de amenințări. De aceea, așa cum ați întrebat pe bună dreptate, accentul trebuie pus pe reziliență. Nu este un cuvânt nou; în esență, vorbim despre capacitatea de a rezista și de a ne adapta.
În cazul statelor mici, soluția constă, evident, în existența unor instituții profesioniste, dar și în implicarea societății. Dacă diferite categorii și grupuri demografice din societate nu vor învăța să discearnă între ceea ce este nociv și ceea ce este benefic în mediul online și nu vor dobândi mai multe cunoștințe de educație financiară, vom continua să ne confruntăm cu probleme grave.
Mă refer aici la cazurile de escrocherii digitale sau prin telefon, care pur și simplu mă devastează. Vedem cum oameni în vârstă își pierd toate economiile de-o viață, uneori 100 de mii de lei, și îi dau unui individ care apare îmbrăcat în șort și în șlapi, pretinzând că este angajat al Băncii Naționale.
Înțeleg că este, cu siguranță, o problemă de securitate, de ordine publică și de aplicare a legii, dar fiți de acord că este și o problemă foarte mare de educație financiară. Nu știu, pe mine de mic m-au învățat să nu vorbesc cu străinii atunci când îmi cer bani. Și totuși, în aceste cazuri, omul iese din casă și îi dă banii unui necunoscut.
Cum credeți, de ce încă societatea mai este vulnerabilă la aceste situații manipulatorii?
Aceste vulnerabilități țin de societate, iar nicio societate nu este lipsită de ele. Toate societățile le au. Este vorba despre dorința noastră de a ne îmbogăți repede, despre frica de a nu ajunge în anumite situații dificile. Noi, moldovenii, suntem și destul de creduli: ne sună cineva, ne spune anumite lucruri și ajungem să le credem.
În viziunea mea, opinia publică, comunitatea jurnaliștilor și politicienii din opoziție, care au un rol foarte, foarte important în a exercita presiunea necesară asupra guvernului și asupra statului ca întreg, greșesc puțin în această privință. Pentru că noi ne gândim tot timpul la pedepse. Spunem: „Hai să majorăm pedeapsa pentru cei care gestionează centre de apel frauduloase sau se ocupă de alte asemenea activități”.
Da, vor fi pedepsiți, dar trebuie să înțelegem că evoluția tehnologică este atât de rapidă, încât și posibilitățile de a penetra diferite sisteme sau de a înscena diverse situații pentru a manipula oamenii vor evolua la fel de repede. Iar cei care vor dori să profite de aceste posibilități vor fi foarte mulți.
Am văzut recent, acum o săptămână sau poate cu câteva săptămâni în urmă, un filmuleț despre o acțiune de reținere într-un astfel de centru, în care se desfășurau escrocherii folosind datele personale. De exemplu, cineva vă sună și vă spune: „Sunteți Vadim, acesta este codul dumneavoastră, acesta este numărul de telefon. Ați fost la București sau ați zburat în Turcia ori în altă parte? Iată, vrem să vă întrebăm: se întâmplă ceva?”.
Cea mai bună formă de protecție este propria „vaccinare”, adică să ne punem întrebări. Cine vă sună? De ce vă sună? De ce vă cere să scoateți banii? De ce vă cere să transferați banii? Sau de ce vă cere să-i scoateți în numerar? Educația financiară contează foarte, foarte mult. Pentru a o dezvolta, trebuie să transmitem corect mesajele în societate.
Nu trebuie să spunem că o escrocherie a avut loc în satul meu fiindcă polițistul de sector, care este responsabil de zonă, nu și-a făcut bine treaba. Nu despre asta este vorba. Fiecare dintre noi trebuie să fie responsabil și să înțeleagă că lumea digitală este plină de oportunități, dar, în același timp, și de pericole.
În primul rând, statul trebuie să ceară ajutor dacă instituțiile noastre nu pot face față singure acestor provocări. Trebuie să angajeze specialiști. Și aici apare o altă tendință pe care nu o consider tocmai bună sau sănătoasă: modul în care sunt stabilite salariile în sistemul public.
Dacă dumneavoastră credeți că veți găsi specialiști în domeniul securității cibernetice care să accepte un salariu de doar 30 de mii sau 40 de mii de lei și care să fie foarte buni în ceea ce fac, vă înșelați amarnic. Nu se va întâmpla așa. Acești specialiști sunt foarte bine cotați pe piață și primesc salarii mari.
Statul trebuie să înțeleagă că, fără bani, nu are încotro. Trebuie să creeze sisteme de parteneriat. În Republica Moldova există foarte mulți specialiști buni, nu neapărat tineri, iar această aroganță instituțională față de specialiști trebuie lăsată la o parte.
Trebuie create platforme de colaborare, organizate dialoguri și mese rotunde la care acești oameni să poată veni și discuta. Avem foarte multe resurse în afara instituțiilor statului, iar ele trebuie valorificate. Domeniul digital, al guvernanței și al serviciilor digitale, funcționează puțin diferit. Nu este suficient să angajezi pe cineva, să-i dai o legitimație și un grad, iar apoi să te aștepți ca lucrurile să funcționeze de la sine.
Statul trebuie să solicite sprijinul întregii societăți. În același timp, politicienii din opoziție și societatea civilă trebuie să pună accentele în mod corect.
Pedepsele contează, statul de drept și ordinea contează, iar activitatea poliției și a organelor de control este foarte importantă. Dar trebuie să înțelegem că, în construirea rezilienței, cel mai mult contează comportamentul oamenilor.
Spun toate acestea cu atât mai mult cu cât și în familia mea au existat situații legate de astfel de escrocherii. Și eu am fost păcălit, deși nu prin telefon, pentru că nu m-aș apuca să duc bani cuiva, într-un parc, doar pentru că o persoană încălțată în șlapi îmi spune că este de la Banca Națională.
În cazul meu, a fost vorba despre o înșelătorie electronică. Încercam să cumpăr un bilet și, în loc să plătesc 50 de euro, mi s-au retras 500 de euro din cont, pentru că nu am fost suficient de atent și nu am verificat cu atenție site-ul pe care îl accesasem, care imita platforma companiei aeriene de la care trebuia să cumpăr biletul. Așadar, da, suntem victime, dar nu trebuie să rămânem permanent în acest rol. Trebuie să ne punem și noi anumite întrebări.
Instituțiile și statul trebuie să comunice, iar în cazul de față vorbim despre educație financiară și educație digitală. Există categorii de vârstă cărora trebuie să le explicăm aceste lucruri. Și noi, în calitate de cetățeni, trebuie să știm cum să le explicăm mamelor, bunicilor, mătușilor și unchilor noștri care sunt principiile de igienă digitală, cum să se protejeze și ce aplicații ar trebui să utilizeze pentru a-și spori siguranța.
Acesta este un proces inevitabil. O mare parte din viața noastră se desfășoară deja pe internet și va avea loc într-o măsură și mai mare în mediul digital. Acest lucru ne ușurează foarte multe activități, dar, pe de altă parte, creează și numeroase pericole. Poate că aceasta este una dintre provocările de care ne împiedicăm ca stat, dar eu cred, totuși, în capacitatea Republicii Moldova de a da dovadă de mobilizare, înțelepciune și rapiditate în reacție și de a schimba lucrurile în acest sens.
Avem foarte mulți tineri talentați și oameni competenți în domeniul IT. Este important ca aceștia să comunice mai mult și să ne explice aceste lucruri, nu doar la nivel politic. Repet acest lucru fiindcă există deja o suprasaturație de interpretări politice ale unor probleme care sunt, pe de o parte, catastrofale și foarte grave și care, pe de altă parte, nu vor dispărea.
Aceste amenințări nu vor dispărea în urma unui discurs și nici printr-un vot în Parlament prin care am decide să majorăm pedeapsa pentru escrocheriile digitale de la 5 la 10 ani de închisoare. Trebuie să ne pregătim pentru această realitate. Statul trebuie, cu siguranță, să investească în oameni și în sisteme de protecție și, încă o dată, în comunicarea specializată, nu doar în cea politică. Repet acest lucru: există deja o suprasaturație de mesaje și interpretări politice.
Dezinformarea se manifestă și în alte domenii, inclusiv în ceea ce ține de UE și de perioadele electorale. Bunăoară, chiar și acum avem alegeri în UTA Găgăuzia. Cum vedeți acest aspect în contextul actual?
Cum îl văd? Suntem un pic mai pregătiți, pentru că am trecut prin asta și am avut niște dușuri reci. Sunt încercări de a intoxica alegerile din Găgăuzia, dar eu sunt destul de bucuros. De ce sunt bucuros? Fiindcă, de la ultimele alegeri, când era o corupție aproape oficială, când nimeni nu ascundea din rețeaua aceea că s-au cumpărat 20 de mii de voturi de la bugetari, care primeau bani pentru a îndeplini anumite lucruri sau se dădeau bani pensionarilor, am ajuns astăzi la alegeri în autonomia găgăuză în care, de fapt, candidații se urmăresc între ei, ca nu cumva cineva să folosească asemenea instrumente.
Candidații atât pentru Adunarea Populară, cât și pentru funcția de bașcan spun că nu folosesc bani și nu recurg la trucuri murdare.
Aceste practici încă există, dar sunt mult mai marginale. De la situația în care erau corupți practic toți funcționarii și pensionarii din regiune până la momentul în care candidații înșiși se automonitorizează și se monitorizează reciproc a trecut destul de puțin timp, haideți să recunoaștem. Dar această schimbare s-a produs. Oamenii au înțeles că nu este de joacă.
Acesta este un exemplu în care, pe de o parte, reziliența societății a contat foarte mult, fiindcă presiunea exercitată de societate a determinat instituțiile statului să ia atitudine față de aceste practici. Pe de altă parte, și punitivitatea a avut un rol. Adică aplicarea sancțiunilor a avut un rol, fiindcă oamenii s-au speriat și au înțeles că pot fi sancționați, excluși din competiție sau amendați dacă acceptă mită și așa mai departe. Sigur că acest lucru joacă un rol, dar nu schimbă opțiunile politice, așa cum și-ar dori mulți la Chișinău.
În ceea ce ține de Găgăuzia, îi încurajez foarte mult pe toți cei care vor să afle mai multe despre populația din regiune să călătorească cât mai des acolo, să comunice cu oamenii și să înțeleagă că noi toți suntem cetățenii Republicii Moldova și trăim împreună. Eu cred că există un deficit enorm de comunicare, enorm, repet, din partea tuturor celor de la Chișinău, nu doar a ministerelor, Guvernului și Parlamentului, ci și a instituțiilor societății civile, a mass-mediei, a universităților și a fețelor bisericești.
Noi cumva spunem că găgăuzii sunt frații noștri, că trăim împreună și că totul este în regulă, dar, când vine vorba de acțiuni concrete, parcă ne blocăm. Nu. Vă dau un simplu exemplu: întrebați-vă câte partide au oficii sau filiale acolo. Partidele sunt importante pentru că sunt instrumente de cultură politică. De multe ori, cei de la Chișinău doar se plâng, dar acolo nu lucrează. Câte organizații au filiale acolo? Câte organizații încearcă să investească timp și resurse?
Poate de asta până acum manipularea a avut mai mult succes decât adevărul.
Aveți perfectă dreptate. Lipsa de comunicare face ca acest gol să fie umplut, peste un timp, de cei care nu ne vor plăcea. Nu mai comunicăm, nu mai interacționăm.
Domnule Pistrinciuc, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Mulțumesc foarte mult.
Irina Boțu, IPN
Disclaimer: Acest material este realizat de Agenția de Presă IPN. Proiectul – Europa Aproape: Informare, dialog și cooperare – este finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și implementat de Agenția de Presă IPN. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
The post Atacurile hibride devin mai complexe, iar societatea trebuie să fie pregătită. Interviu IPN cu Vadim Pistrinciuc appeared first on ipn.md.