Șefa statului a subliniat contribuția celor doi artiști la promovarea limbii române, a libertății și a identității naționale, arătând că muzica lor continuă să unească oamenii și astăzi.
Maia Sandu: „Ne lipsesc și ne vor lipsi mereu”
Într-un mesaj publicat vineri pe pagina sa oficială de Facebook, președinta Republicii Moldova a evocat rolul pe care Ion și Doina Aldea-Teodorovici l-au avut în perioada mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990.
„Acum 34 de ani, i-am pierdut pe Ion și Doina Aldea-Teodorovici”, și-a început Maia Sandu mesajul.
Șefa statului a evidențiat faptul că muzica celor doi artiști a depășit dimensiunea culturală, devenind o expresie a aspirațiilor către libertate și afirmarea identității naționale.
„Prin muzica lor, acești mari artiști au unit oamenii în jurul speranței într-un viitor liber, punându-și talentul în slujba adevărului, a limbii române și a demnității noastre naționale”, a transmis președinta Republicii Moldova.
„Le auzim și acum, în cântecele care ne emoționează”
Maia Sandu a subliniat că, deși au trecut mai bine de trei decenii de la dispariția celor doi interpreți, creațiile acestora continuă să fie prezente în memoria colectivă.
„Ne lipsesc și ne vor lipsi mereu. Dar vocile lor nu au tăcut. Le auzim și acum, în cântecele care ne emoționează și ne adună împreună”, a scris șefa statului.
În mesajul său, președinta a făcut și o legătură între idealurile promovate de artiști și parcursul Republicii Moldova după obținerea independenței.
„Le regăsim și în tot ce am construit de atunci – într-o țară liberă, în dreptul de a vorbi limba română și în hotărârea de a ne decide singuri soarta”, a adăugat Maia Sandu.
Ion și Doina Aldea-Teodorovici, simboluri ale renașterii naționale
Ion și Doina Aldea-Teodorovici se numără printre cele mai cunoscute personalități ale muzicii din Republica Moldova, fiind asociați cu mișcarea de renaștere națională și cu promovarea limbii române în spațiul dintre Prut și Nistru.
La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, cântecele lor au devenit repere ale manifestațiilor pentru afirmarea identității românești, revenirea la alfabetul latin și desprinderea de dominația sovietică.
Piese precum „Suveranitate”, „Trei culori” și „Eminescu” au rămas asociate cu atmosfera acelei perioade și cu aspirațiile unei generații care a militat pentru libertate și drepturi naționale.
Cei doi artiști au murit la 30 octombrie 1992, într-un accident rutier produs în România, în apropierea localității Coșereni, din județul Ialomița. Dispariția lor prematură a provocat un puternic val de emoție pe ambele maluri ale Prutului.