De câţiva ani, heleşteul din Parcul Crâng a devenit casă pentru zeci de raţe sălbatice. Iernile tot mai blânde au determinat ca păsările migratoare să renunţe la drumul spre ţările calde şi să rămână peste iarnă pe lacul aflat în cea mai mare pădure din municipiul Buzău, rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei.
An de an, numărul ratelor sălbatice a crescut, situaţie care a determinat administraţia locală să ia la un moment dat decizia de a sista plimbările de agrement cu hidrobicicletele pe lac.
Păsările sălbatice din parc au fost îndrăgite din primele momente, mai cu seamă de un localnic al comunei Vadu Paşii care şi-a făcut un obicei din a le hrăni în fiecare zi, ani la rând. Nu-l mână vreo obligaţie, ci o bucurie simplă, asumată voluntar. Cu o sacoşă plină de seminţe de floarea soarelui, pentru că a învăţat că pâinea nu le face bine, bărbatul se apropie strigând la ele uşor.
„La raţe vin de când au apărut pe lac, în fiecare an le dau de mâncare, păsările acestea de exemplu, sunt puii de anul ăsta. An de an le strig şi îmi cunosc vocea. Le spun ‘Hai la mine. Hai la mine”. Vin şi pe drum, când trec pe lângă ele cu bicicleta. Aşa s-au obişnuit cu mine. Este plăcerea mea, le cumpăr hrană din banii mei. Îmi plac mult. Vin în fiecare zi, doar când am o problemă nu vin. Asta e plăcerea mea. Le dau seminţe de floarea-soarelui, pentru ele nu-i bună pâinea. Azi am luat de 10 lei, cam 300 de lei în medie în fiecare lună. M-am ataşat de ele foarte mult”, a spus, pentru AGERPRES, Costel Popa.
Pentru a ajunge în Parcul Crâng din municipiul Buzău, bărbatul străbate în jur de 7 kilometri, din comuna Vadu Paşii. Uneori rămâne în oraş până spre seară pentru a hrăni de două ori raţele sălbatice, înainte de a se întoarce acasă.
„Uneori le dau de două ori pe zi, dimineaţa, apoi merg în parc şi joc Remi şi seara le mai dau o dată. Când nu vin îmi pare rău, de exemplu când plouă tare, dar am costum de ploaie, prin care nu îmi intră apă. Acum cred că sunt în jur de 50 de raţe, în primăvară erau cel puţin 300. Sunt ca un fel de copii. Aşa le spun, copiii mei, ăştia-s copiii mei. Vin din Vadu Paşii, sunt vreo şapte kilometri până aici, şapte întors. Trebuie să le iubim, sunt păsările lui Dumnezeu. Cine le ajută, dacă nu noi? Nu mai pun că, săptămâna trecută, una mi-a adus un peşte. Mi-a adus un peşte, mi l-a pus la picioare acolo jos. ‘Ia uite, mi-a adus un peşte’, am zis”, povesteşte buzoianul.
Costel Popa îşi doreşte din partea autorităţilor o implicare mai mare pentru protejarea păsărilor sălbatice şi o mai bună înţelegere din partea unor pescari, supăraţi uneori că raţele de pe lac le strică partida de pescuit atunci când vin la hrană.
„Cu pescarii mă mai cert. Despre autorităţi, aş vrea să pună nişte afişe să nu le mai dea lumea să mănânce pâine şi alte lucruri, doar seminţe de floarea-soarelui şi porumb. Să pună o plăcuţă, ‘Nu mai hrăniţi raţele cu pâine’. A fost cazul acela când au murit câteva, a venit şi Poliţia, dacă le dau toate prostiile. Am avut acasă la curte păsări, am avut animale, am avut vacă, am avut de toate, dar acum nu mai am. Am 75 de ani, mă mişc în fiecare zi cu bicicleta, mă simt bine, n-am probleme. Vin la raţe, le voi da să mănânce câte zile voi avea, până atunci o vin tot timpul aici. Oamenilor în general le plac, se bucură toţi, stau pe lângă mine când le arunc seminţe, mi-au mai dat şi câte un ban, pentru seminţe”, a precizat Costel Popa.
Administraţia locală apreciază gestul şi a anunţat că va achiziţiona hrană, prin serviciile din subordine, astfel încât păsările sălbatice să treacă cu bine sezonul rece.
„Apreciez gestul domnului, pentru a-i veni în ajutor ne-am gândit să dăm o comandă de seminţe pentru iarna acesta. O să facem o estimare pentru a cumpăra hrană atât pentru raţele sălbatice, cât şi pentru căprioarele din pădure. În legătură cu anunţul privind modul de hrănire, Poliţia Locală a făcut informări, dar în continuare le dau pâine, mâncare. Este un lucru extraordinar ceea ce face domnul respectiv şi îl felicit public”, a declarat, pentru AGERPRES, viceprimarul municipiului Buzău, Ionuţ Sorin Apostu.
Spectacolul penajului colorat şi agitaţia din jur atrage publicul de fiecare dată când bărbatul aruncă pe luciul apei câte o mână de seminţe.