Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a respins, la 12 noiembrie 2026, recursul Consiliului Uniunii Europene împotriva hotărârii prin care au fost anulate actele de includere a lui Vladimir Plahotniuc pe lista sancțiunilor europene. Instanța a constatat că autoritățile europene nu au respectat obligația de a verifica dacă procedurile penale din Republica Moldova, utilizate pentru justificarea sancțiunilor, au fost inițiate cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.
Hotărârea, pronunțată în cauza C-897/24 P, evidențiază limitele puterii discreționare a Consiliului UE în aplicarea sancțiunilor individuale și obligația instituției de a fundamenta asemenea decizii pe o bază factuală suficient de solidă.
Litigiul a început după ce, la 30 mai 2023, Consiliul UE l-a inclus pe Vladimir Plahotniuc pe lista persoanelor sancționate pentru acțiuni considerate destabilizatoare pentru Republica Moldova. Măsurile prevedeau înghețarea fondurilor și a resurselor economice, precum și restricții privind intrarea sau tranzitarea teritoriilor statelor membre ale Uniunii Europene.
Consiliul și-a justificat decizia prin existența mai multor proceduri penale în Republica Moldova, inclusiv investigații privind presupusa delapidare a fondurilor publice, transferul ilegal de capital în afara țării, dosarul fraudei bancare și presupusa mituire a unui fost președinte al Republicii Moldova în schimbul unor favoruri politice.
La 9 august 2023, Plahotniuc a contestat actele europene, invocând erori vădite de apreciere și încălcarea drepturilor sale fundamentale.
La 23 octombrie 2024, Tribunalul Uniunii Europene a anulat actele de sancționare în partea care îl privea pe Plahotniuc. Instanța a stabilit că includerea acestuia pe listă s-a bazat pe deciziile autorităților moldovenești de a desfășura investigații și de a iniția proceduri penale, fără ca instituția europeană să demonstreze că a verificat respectarea garanțiilor procesuale.
Consiliul UE a atacat hotărârea, susținând că Tribunalul a interpretat greșit motivele sancționării și obligațiile instituției europene.
În recurs, Consiliul a argumentat că sancțiunile nu au fost fundamentate exclusiv pe existența dosarelor penale, ci și pe articole de presă, comunicate oficiale, rapoarte și alte informații din surse deschise.
De asemenea, instituția a susținut că nu dispune de competențe de investigare în state terțe pentru a verifica respectarea efectivă a drepturilor procesuale și că impunerea unei asemenea obligații i-ar limita considerabil capacitatea de a adopta măsuri restrictive în cadrul politicii externe și de securitate comune.
Consiliul a avertizat inclusiv asupra riscului ca unele regimuri autoritare să inițieze proceduri penale fictive împotriva unor persoane, pentru a împiedica sancționarea lor de către Uniunea Europeană.
CJUE a respins aceste argumente.
Instanța a stabilit că, atunci când sancțiunile sunt întemeiate pe decizii ale autorităților unui stat terț privind inițierea unor investigații sau proceduri penale, Consiliul UE trebuie să verifice dacă respectivele decizii au fost adoptate cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă.
Curtea a subliniat că această obligație există inclusiv atunci când instituția europeană utilizează informații indirecte despre procedurile penale, precum articole de presă, comunicate ale procuraturii, anunțuri oficiale sau rapoarte.
În cazul Plahotniuc, Consiliul UE nu a contestat faptul că nu efectuase verificările respective, ci a susținut că nu avea obligația juridică să le realizeze.
Un aspect important al hotărârii privește limitele puterii discreționare a Consiliului UE și riscul ca sancțiunile individuale să fie aplicate pe baza unor aprecieri insuficient verificate.
CJUE a precizat că, deși Consiliul dispune de o largă marjă de apreciere în stabilirea persoanelor și entităților supuse sancțiunilor, această competență nu îl exonerează de obligația de a dispune de o bază factuală suficient de solidă și de a verifica respectarea drepturilor fundamentale.
Potrivit Curții, controlul judecătoresc asupra sancțiunilor nu poate fi limitat la examinarea caracterului convingător, în abstract, al motivelor invocate. Instanțele europene trebuie să verifice dacă faptele prezentate sunt susținute de informațiile și probele disponibile, inclusiv prin evaluarea valorii probante a acestora în circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Această constatare este relevantă pentru problema aplicării subiective a sancțiunilor, deoarece stabilește că simpla invocare a unor acuzații sau investigații penale nu este suficientă pentru a justifica măsuri restrictive fără verificările juridice necesare.
Totuși, hotărârea nu stabilește că sancțiunile împotriva lui Plahotniuc au fost aplicate în mod intenționat subiectiv sau arbitrar. Constatările instanței privesc neîndeplinirea obligațiilor de verificare și motivare de către Consiliul UE.
Curtea a examinat și argumentul potrivit căruia Plahotniuc ar fi fost sancționat nu doar pentru presupuse nereguli financiare grave, ci și pentru acțiuni de subminare a procesului democratic din Republica Moldova.
Judecătorii au stabilit că, inclusiv în ipoteza în care Consiliul ar fi utilizat ambele criterii, instituția europeană avea obligația de a verifica respectarea drepturilor procesuale în cadrul investigațiilor moldovenești pe care și-a întemeiat decizia.
Prin urmare, chiar dacă interpretarea Tribunalului privind criteriile de includere pe lista sancțiunilor ar fi fost eronată, acest lucru nu ar fi schimbat soluția de anulare a actelor contestate.
În consecință, CJUE a respins integral recursul Consiliului Uniunii Europene și a menținut hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2024, prin care au fost anulate Decizia (PESC) 2023/1047 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1045, în măsura în care îl privesc pe Vladimir Plahotniuc.
Consiliul UE a fost obligat să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Plahotniuc. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care a intervenit în sprijinul Consiliului, urmează să suporte propriile cheltuieli.
Hotărârea nu reprezintă o constatare privind vinovăția sau nevinovăția lui Vladimir Plahotniuc în dosarele penale din Republica Moldova. De asemenea, aceasta privește legalitatea actelor europene din 30 mai 2023 și nu stabilește situația juridică a eventualelor măsuri restrictive adoptate ulterior.