Creșterea în gospodăria proprie a porcului face parte dintr-o complexă ecuație economică și culturală românească, iar preferința consumatorilor români pentru acesta e clar superioară oricărei alte opțiuni.
Porcul de fermă este o soluție pentru cine nu are un furnizor local.
Sunt realități simple, aparent, însă, într-un context economic tot mai dificil, creșterea porcului devine o provocare tot mai mare și nici nu mai contează dacă ești crescător privat sau fermă. Este greu, oricum.
Porcul de gospodărie, lordul din lumea porcilor
În gospodăria privată, creșterea porcului presupune o perioadă de îngrășare de minimum 9 – 12 luni, iar alimentația porcului este bazată pe cereale fără adaosuri proteice sau vitaminice industriale – ceea ce conferă cărnii o savoare superioară, cu dezavantajul clar la timp, muncă zilnică și cheltuieli.
La fermele comerciale, perioada de îngrășare a porcului durează doar 90 – 110 zile, timp în care furajarea este intensă, cu un control sanitar strict și costuri optimizate prin volum.
Diferența de timp este majoră, iar impactul se vede în preț, dar și în calitatea produsului final.
Porcul de fermă, bun și el, în lipsă de ceva mai bun
În fermele comerciale, purcelul pentru îngrășare cântărește aproximativ 20 – 25 kg și costă în jur de 58 de euro, adică aproape de 300 de lei.
În gopodăria privată, purcelul cumpărat are doar 10 – 15 kg, iar prețul lui variază între 400 și 500 de lei, în funcție de sezon și cerere.
Este evident, deci, că purcelul provenit din gospodărie e semnificativ mai scump, iar durata de creștere (dublă față de cea a purcelului de fermă) generează cheltuieli suplimentare ce nu pot fi compensate prin economie de scară.
Cheltuieli zilnice, de întreținere
Peste 65.000 de porci sunt crescuți anual în gospodării pentru consum propriu sau vânzări limitate, mai ales în perioada de dinaintea Crăciunului.
Greutatea optimă de sacrificare este de 150 de kg, care asigură atât carne, cât și slănină pentru conservare.
Furajarea zilnică a porcului de gospodărie îi costă pe oameni 11,6 lei / zi, pe o perioadă de 210 zile, la care se adaugă costul inițial al purcelului, tratamentele profilactice și munca zilnică.
Consumatorii se uită mai întâi la preț și pe urmă la calitate
Cu aceste date la dispoziție, un preț corect al porcului crescut tradițional ar trebui să fie între 15 și 19 lei/kg în viu.
Chiar dacă diferența de gust dintre porcul crescut în gospodărie și cel crescut în fermă este evidentă (în favoarea porcului de gospodărie), consumatorii tind să prefere prețul calității cărnii.
Cum necanismele de sprijin ale statului sunt slabe sau inexistente, nu se poate vorbi de o relație echilibrată dintre crescători și procesatori, atât porcul de bătătură, cât și pentru cel de fermă, iar, pe termen mediu și lung, creșterea porcului, în orice fel de situație, devine un demers nerentabil.