La începutul secolului XX, cobza era prezentă la nunți, cumetrii și parastase, fiind o parte esențială a vieții în R. Moldova, România și Ucraina. Astăzi, cobza este mai rar întâlnită, însă există muzicieni pasionați și meșteri pricepuți care îi păstrează tradiția vie, continuând să transmită muzica și poveștile vechi din generație în generație. UNESCO a inclus cobza, în decembrie curent, pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.