În iunie 1989, perioadă în care nimeni nu putea să prevadă ce avea să se întâmple peste numai 6 luni, în Republica Socialistă România se desfășura o serie de evenimente comemorative legate de împlinirea a 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Evenimentele au avut loc pe parcursul mai multor zile (8-18 iunie 1989) în mai multe orașe ale țării: Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea, București.
Caracterul festiv al evenimentelor a fost întărit de participarea unui mare număr de scriitori români și străini. Acest fapt însă presupunea că Securitatea avea, la rândul ei, foarte mult de lucru. Dacă politica partidului interzicea orice ”legături neoficiale” cu cetățeni străini (sub sancțiunea pedepsei penale), iată că un eveniment cultural de amploare aducea împreună oameni din mai multe țări, atât comuniste cât și capitaliste. Și nu orice oameni, ci pe unii de care regimul comunist se simțea amenințat: scriitorii. Astfel că măsurile pentru control din partea Securității au fost pe măsura amplorii evenimentului.
Dar ceea ce ne-a determinat să prezentăm acest episod au fost entuziasmul și curajul delegației din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, așa cum au rămas ele consemnate în dosarele Securității. Chiar dacă în politica URSS – internă și externă – exista la acea vreme un curent reformator, acțiunile delegației moldovenești depășeau chiar și această deschidere.
Creația poetică a lui Mihai Eminescu și comemorarea poetului național au fost catalizatorul unei întâlniri emoționante româno-moldovenești, cu manifestări patriotice sincere și de-a dreptul curajoase, ținând seama de epoca în care se petreceau.
Emoția acestei întâlniri este surprinsă într-o notă informativă furnizată de informatorul ”Dobrescu” la 18.06.1989. Infamia documentului este acoperită de puterea mărturiei:
”În noaptea de 14 spre 15 scriitorii din Chişinău au propus să facă priveghi. Directorul hotelului le-a oferit o cameră unde s-au adunat toţi delegaţii din Cernăuţi, Chişinău şi din ţara noastră, respectiv 7 sau 8 care au fost premiaţi. Juriul a refuzat să participe la această întîlnire. Cei adunaţi în această cameră erau aproximativ 50. Toţi au hotărît să prezinte fiecare din lucrările lor sau să spună ceva. Basarabenii, în cor, au recitat de Eminescu şi apoi poezii de-ale lor. Poetul Vieru, conducătorul scriitorilor din Chişinău a spus , la care Maria Vilceanu, mai curajoasă dintre toţi, a spus: . Unii dintre basarabeni au spus: şi au început să plîngă.”
Un alt gest de curaj, surprins într-o notă a Securității (probabil Direcția I) a fost o solicitare a conducătorilor delegației moldovenești. Președintele Uniunii Scriitorilor din RSR de la acea dată nu pare să fi ținut seama de însuflețirea scriitorilor moldoveni. Dumitru Radu Popescu urma să informeze organele P.C.R. despre intențiile moldovenilor, ceea ce se pare că a și făcut, dacă observăm documentul de mai jos:
”Nicolae Dabija și Grigore Vieru din R.S.S. Moldovenească, aflaţi în ţara noastră ca invitaţi la Simpozionul Internațional au solicitat lui Dumitru Radu Popescu – preşedintele Uniunii Scriitorilor, să-i sprijine în obţinerea unei maşini de scris cu caractere latine.
Au precizat că, începînd cu data de 15 iunie a.c., au obţinut aprobarea pentru tipărirea cu caractere latine a revistei „Literatură şi artă”, al cărei redactor şef este Nicolae Dabija, dar nu au cu ce să dactilografieze spalturile în limba română, întrucît în U.R.S.S. nu se găsesc maşini de scris cu asemenea caractere, iar din România nu pot cumpăra datorită restricţiilor prevăzute de reglementările legale.
În ce priveşte modalitatea de introducere în R.S.S. Moldovenească a maşinii de scris, cei doi au afirmat că nu ar fi probleme întrucît, fiind recent aleşi în Sovietul Suprem al Republicii, nu vor fi controlați la frontieră.
Dumitru Radu Popescu preconizează să informeze cu această problemă Secţia de Presă şi Propagandă a C.C. al P.C.R. Nicolae Dabija și Grigore Vieru vor pleca din ţară în seara zilei de 20 iunie.”
Autoritățile din Republica Socialistă România au fost puse, de asemenea, în fața unei solicitări inedite a autorităților din R.S.S. Moldovenească, pe care o găsim în telegrama venită chiar de la Moscova. După importanța oficialilor români menționați în subsolul telegramei (Constantin Olteanu, Ion Stoian, Ion Stănescu, Aron Bordea; Iulian Vlad este menționat pe un alt exemplar), putem deduce gradul de alertă în care se afla Securitatea în iunie 1989, cu ocazia Simpozionului Internațional ”Mihai Eminescu”:
”Ministerul Afacerilor Externe
Telegrama Moscova
10.06.1989/ 08,00 [ora]
Săptămînalul , organul Uniunii Scriitorilor și Ministerului Culturii din R S S Moldoveneasca, în numărul 24 din 8 iunie 1989, publică pe prima pagină următoarea scrisoare:
<Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei și Prezidiului Sovietului Suprem al R S S Moldovenesti, Comitetului Central al Partidului Comunist Român si Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România,
La 15 iunie 1989, în toată lumea se va omagia centenarul morții lui Mihai Eminescu, clasicul literaturii moldo-române. Noi, băștinașii Moldovei Sovietice, apelăm la Guvernul Moldovei Sovietice și cel al Republicii Socialiste România de a da consimțămîntul să fie pus la dispoziție un tren turistic cu care să plece toți doritorii din Moldova pentru a depune flori la mormîntul lui Eminescu în ziua de omagiere a poetului. Dorim sa fim înțeleși just, căci un așa eveniment are loc o dată in viață. Rugăm să nu ne lipsiți de acest drept.
Un grup de salariați de la Direcția de Construcții nr. 3 a Combinatului de Construcții nr. 1, din orașul Chișinău.
Lucrarea s-a trimis tovarăşilor: Constantin Olteanu, Ion Stoian, Ion Stănescu, Aron Bordea.”
Este de remarcat faptul că semnatarii moldoveni ai apelului redat în telegramă consideră că depunerea de flori la mormântul lui Mihai Eminescu, ocazionată de comemorarea a 100 de ani de la moartea poetului, este un drept al lor.
Notă: suma de 142 de lei menționată în documentul intitulat Raport (f. 64) din 13.06.1989 reprezentând ”cheltuieli măsuri IDEB la Hotel Dorobanți – acțiunea Eminescu” reprezintă decontul notei de plată (vezi f. 65) pentru consumația făcută de doi ofițeri de Securitate la restaurantul hotelului Dorobanți din Iași: 2 porții de mușchi de vacă, 2 salate, 4 chifle, 1 brifcor, 2 [sticle de] apă.
Ofițerii de securitate disimulau că sunt clienți ai restaurantului, în timp ce instalau ”șipca” – microfonul care intercepta convorbirile ambientale, care urmau să fie purtate în restaurantul hotelului de către participanții la Simpozionul Eminescu (măsuri IDEB – Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor Alimentaţi la Baterie).
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, România
