În timp ce statele bogate sunt preocupate de îmbătrânirea populației și de efectele asupra muncii, pensiilor și sănătății, multe regiuni mai sărace, mai ales din Africa, se confruntă cu provocarea unui număr tot mai mare de tineri ambițioși, frustrați de lipsa oportunităților economice și a libertăților politice, scrie Financial Times.
Născuți între 1997 și 2012, cei din Generația Z au anul acesta între 14 și 29 de ani, trecând decisiv în prim-planul scenei politice.
Statele cu mulți tineri, mai expuse la conflicte
Potrivit Our World in Data, aproximativ 80 de țări cu o populație cumulată de 2,5 miliarde de oameni au o vârstă mediană de 29 de ani sau mai mică, ceea ce le face țări dominate demografic de Generația Z.
Printre ele se numără Uzbekistan (vârstă mediană 29), Ecuador (28) și Filipine (26), precum și majoritatea celor 54 de țări ale Africii, cele mai tinere fiind Uganda (16) și Niger (15). Doar patru state africane, Mauritius, Seychelles, Tunisia și Maroc, au o vârstă mediană de peste 29 de ani.
Cercetările arată că populațiile foarte tinere pot fi asociate cu instabilitate politică, mai ales când instituțiile sunt slabe iar locurile de muncă sunt puține. Un studiu publicat în 2006 de cercetătorul Henrik Urdal concluziona că țările cu un „val” mare de tineri sunt mai expuse la violență politică, inclusiv războaie civile, revolte și terorism.
Există și exemple sugestive din țări cu vârsta mediană mai ridicată, precum Iran (34 de ani) și Maroc (31). În aceste cazuri, combinația dintre probleme economice și furia față de elite a scos oamenii în stradă. Însă ca regulă generală, cu cât o țară e mai tânără, cu atât crește riscul unor reacții sociale puternice și greu de anticipat.
Sudanul e un exemplu de rezultat neașteptat. În 2019, protestele pornite de la prețul pâinii au dus la căderea dictatorului Omar al-Bashir, aflat la putere de 30 de ani. Însă în aprilie 2023, armata, care părea să accepte tranziția democratică, a intrat într-un conflict care a împins țara într-un război civil devastator.
Prima generație „nativ digitală”
Generația Z este prima generație „nativ digitală” și are acces rapid la informații: vede mai ușor corupția, eșecurile guvernelor și diferențele dintre viața oamenilor obișnuiți și stilul de viață al elitelor. Asta poate amplifica frustrarea.
În Kenya, în 2024, protestele Generației Z l-au obligat pe președintele William Ruto să renunțe la creșteri de taxe și să își demită cabinetul. Tinerii au acuzat politicienii că au făcut datorii inutile, în timp ce își afișau luxul pe rețelele sociale.
Sondajele Afrobarometer arată că majoritatea africanilor preferă democrația: două treimi dintre respondenți, în 39 de țări, au spus în 2024 că o preferă altor forme de guvernare.
Paradoxal, tocmai dezamăgirea față de democrații slabe îi face pe unii tineri să fie mai toleranți cu lideri autoritari sau cu armata la putere. În Madagascar, tinerii au răsturnat guvernul lui Andry Rajoelina, însă doar cu ajutorul forțelor armate, care sunt acum la putere.
În octombrie 2025, tinerii au ieșit în stradă în Tanzania pentru a protesta împotriva unor alegeri trucate, unii cerând intervenția armatei. Poliția și forțele de securitate au ucis sute de oameni, iar Samia Suluhu Hassan s-a declarat câștigătoare cu un scor greu de justificat, de 98% din voturi.
Gen Z poate fi o forță destabilizatoare și în țările bogate
Chiar și în țările mai bogate, unde Generația Z nu este majoritară și unde revendicările sale sunt mai puțin existențiale, aspirațiile economice și politice ale generației TikTok devin o forță tot mai puternică.
După unele criterii, Gen Z este poate cea mai privilegiată generație din istorie, însă mulți tineri din SUA și Europa sunt frustrați de costul locuințelor, datoriile pentru studii și teama că inteligența artificială le va reduce șansele pe piața muncii. Se tem pentru viitorul lor și pot fi nemulțumiți de avantajele pe care le au generațiile mai în vârstă.
În mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în SUA, Franța și Germania, dar și în țări mai puțin dezvoltate, mulți tineri se îndreaptă spre opțiuni politice care altădată erau considerate marginale.
Concluzia este că Gen Z poate fi o forță destabilizatoare atât în țările cu populații foarte tinere, cât și în cele bogate și îmbătrânite, unde miza economică și politică este mare.