Ziua Internațională a Scrisului de Mână este marcată în fiecare an pe 23 ianuarie, zi care nu e întâmplător aleasă.
În această zi s-a născut John Hancock (1737), una dintre cele mai proeminente figuri ale Revoluției Americane, faimos pentru semnătura sa mare, clară și elegantă de pe Declarația de Independență a SUA.
Într-atât, încât numele său a devenit chiar sinonim cu termenul „semnătură” în engleză. Hancock era președintele celui de-al Doilea Congres Continental atunci când a fost semnată Declarația de Independență a SUA.
„Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari”
El a fost primul care a semnat documentul.
Semnătura sa, mare, clară, cu ornamente, tronează sfidător pe document, ocupând un spațiu generos, mai mare decât orice altă semnătură.
Legenda spune că, în timpul semnării, el ar fi spus ceva de genul „Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari” și, chiar dacă nu poate fi probată, ea este trecută și în manualele școlare și circulă ca legendă populară.
Semnătura era un gest de curaj civic
Semnătura sa a fost interpretată ca un gest de sfidare a Coroanei Britanice, de asumare a puterii politice – dacă revoluția eșua, semnatarii riscau spânzurarea.
În epocă, ea s-a impus ca un substantiv comun: „semnătură”: „Put your John Hancock here” însemna „semnează-te aici”.
Pe la începutul secolului XX, „John Hancock” devenise deja un idiom. Toată lumea știa de sensul său.
Semnătura, scrisă de mână, era simbolul curajului civic. Cu timpul, acest sens s-a pierdut.
Scrisul și timpul
Iată, prin urmare, că ziua de 23 ianuarie semnifică ziua în care ne amintim de importanța scrisului de mână.
Este ziua în care ne reamintim să trăim lent, să măsurăm secunda în litere scrise frumos, cu mâna, poate, de ce nu, cu un stilou, alături de care să stea un toc cu cerneală.
Scrisul de mână ar putea să fie în pericol din cauza preferinței pentru tastarea mult mai comodă și mai rapidă. De asta este extrem de important să ne luăm timp și să scriem.
Să ne amintim că nu e totul urgență și că lumea va continua să existe și fără sentimentul panicard al acesteia.
Unele școli acordă o importanță specială scrisului. Altele, nu
Scrisul de mână, se știe, activează mai multe zone din creier decât tastarea.
Scrisul de mână ajută la reținerea informației atunci când învățăm.
Sistemele de educație elevate (Școala Finlandeză, de exemplu) acordă o importanță deosebită scrisului de mână, prețuind relațiile neuronale care se creează atunci când scriem.
Scrisul de mână înseamnă înțelegere, transmitere de informații și de cunoștințe, un act politic, un gest de dominare, o formă de artă (caligrafia).
Grigore Antipa și scrisul de mână
Scrisul de mână vorbește despre corp, despre ținută, despre suflet.
Chiar dacă această zi nu este marcată de ONU, ea este sărbătorită prin ateliere de caligrafie, campanii educaționale, provocări simple: scrisul unei scrisori de mână.
Cu această ocazie, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” prezintă primul regulament al instituției, scris chiar de mâna lui Grigore Antipa în 1908.