Nu sunt deloc de acord cu acest lucru. Învățarea prin practică este valoroasă și a fost întotdeauna. Dar funcționează cel mai bine atunci când oamenii au o bună înțelegere a ocupațiilor și competențelor care vor fi solicitate. Dacă există un lucru de care putem fi siguri, acesta este că viitorul pieței muncii este foarte incert. Sfătuirea tinerilor să renunțe la învățământul superior în favoarea unei intrări timpurii pe piața muncii este, în cel mai bun caz, greșită.
Geoffrey Hinton, considerat unul dintre pionierii inteligenței artificiale moderne, a comparat odată progresul în domeniul său cu navigarea în „ceață”: poți vedea ceea ce este imediat în fața ta, dar nu și ceea ce urmează. În consecință, o provocare majoră pentru educatori este pregătirea elevilor pentru a lucra eficient într-un mediu asemănător ceții. Soluția nu este de a-i pregăti pentru sarcini specifice care ar putea deveni în curând depășite, ci de a-i face cât mai adaptabili posibil. Încercarea de a instrui oamenii pentru un set fix de sarcini atunci când aceste sarcini se schimbă în mod constant este o strategie perdantă. Avem nevoie de șoferi experimentați care să poată naviga pe drumuri necunoscute și să depășească obstacole neașteptate.
Din această perspectivă, educația, și în special învățământul superior, este mai importantă ca niciodată. Deoarece nu știm ce competențe specifice vor fi solicitate în viitor, este necesar să ne întoarcem la elementele de bază. Educația liberală pune accentul mai degrabă pe modul de a gândi decât pe ceea ce trebuie să faci. Ea îi învață pe studenți să raționeze, să citească cu atenție, să scrie clar și să evalueze dovezi. Aceste abilități vor fi mult mai solicitate decât competențele tehnice înguste.
Aceasta nu înseamnă ignorarea tehnologiei. Dimpotrivă, elevii ar trebui să învețe cum să lucreze cu inteligența artificială. Dar obiectivul ar trebui să fie acela de a-i face utilizatori critici și judecători informați ai instrumentelor AI, nu consumatori pasivi. Este în continuare important să se predea elementele de bază ale matematicii, logicii și raționamentului, să se expună elevii la texte fundamentale și să-i învețe cum se construiesc și se testează argumentele. Acestea sunt competențele care îi mențin pe oameni în fața evoluției rapide a tehnologiei.
Acest principiu ridică două întrebări practice: ce ar trebui să predăm și cum ar trebui să predăm? Prima întrebare este complexă și va genera în mod inevitabil dezbateri. Deși poate exista un acord larg cu privire la importanța conceptelor de bază, detaliile se vor schimba în timp. Experiența noastră cu tehnologiile anterioare ne oferă o orientare utilă. Apariția calculatoarelor și a computerelor nu a eliminat nevoia de a preda aritmetica. Elevii învață în continuare cum funcționează calculele, dar calculele manuale care necesită multă muncă sunt acum delegate mașinilor. În mod similar, ortografia și gramatica rămân importante, dar programele informatice au înlocuit în mare măsură nevoia de exerciții nesfârșite.
IA necesită o adaptare similară în multe domenii. LLM-urile sunt în prezent foarte bune la sarcini precum rezumatul unui text sau evidențierea ideilor principale – elemente de bază de lungă durată ale educației. Același lucru este din ce în ce mai valabil pentru programare, rezolvarea problemelor cantitative și chiar redactarea de texte. Deși aceste activități nu ar trebui să dispară din curriculum, scopul trebuie să se schimbe. Elevii trebuie să înțeleagă conceptele și logica de bază, mai degrabă decât să stăpânească fiecare etapă de execuție.
Studenții de succes vor fi cei care pot utiliza eficient instrumentele IA pentru a atinge obiective bine definite. Același lucru este valabil și pentru un bun management: succesul depinde de stabilirea priorităților, structurarea problemelor și utilizarea judicioasă a resurselor disponibile. Acestea sunt competențe conceptuale, nu competențe tehnice înguste.
A doua problemă pedagogică se referă la modul în care învățarea este consolidată și evaluată. Înțelegerea necesită o anumită practică, însă inteligența artificială face ca elevii să evite mai ușor ca niciodată să lucreze singuri. Chiar și studenții foarte motivați vor fi uneori tentați să urmeze calea celei mai mici rezistențe, în special sub presiunea timpului. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de o schimbare majoră a sistemului de evaluare. Temele pentru acasă, seturile de probleme și examenele nesupravegheate devin din ce în ce mai puțin eficiente. Acestea trebuie înlocuite cu teste și examene față în față, evaluări orale și sarcini în timp real, fie pe hârtie, fie pe tablă.
Astfel de schimbări au implicații profunde. Ele necesită cursuri față în față, mai mici și o interacțiune mai directă între studenți și instructori. În multe privințe, acestea vor însemna o întoarcere la vechile modele de învățare, abandonând o parte din amploarea și standardizarea introduse de tehnologiile anterioare. S-ar putea chiar să inaugureze o nouă epocă de aur a educației în domeniul artelor liberale.
Dar acest model ridică, de asemenea, probleme serioase. Acesta impune o mare responsabilitate profesorilor, care trebuie să fie pregătiți să aplice standarde și să ia decizii dificile. Instituțiile de învățământ trebuie să îi sprijine în acest sens. În același timp, evaluarea bazată pe interacțiunea personală ridică preocupări valide cu privire la părtinire. Examenele standardizate au defectele lor, dar părtinirea lor este cel puțin vizibilă. Evaluarea subiectivă bazată pe examene orale și interacțiune personală poate fi mai puțin transparentă.
Poate cea mai gravă problemă se referă la inegalitate. Învățarea în clase mici cu un grad ridicat de personalizare este costisitoare. Instituțiile de elită își pot permite acest lucru, dar marile universități publice vor avea dificultăți. La fel cum învățarea la distanță a exacerbat decalajul educațional în timpul pandemiei, trecerea la învățarea față în față intensivă bazată pe inteligență artificială ar putea dezavantaja pe cei care se bazează cel mai mult pe educația publică.
Unii susțin că inteligența artificială în sine va reduce nevoia de educație formală prin furnizarea de informații și orientare personalizată la cerere. Dar aceasta presupune că utilizatorii știu ce să întrebe și cum să interpreteze răspunsurile. Cei mai motivați sau talentați oameni ar putea excela într-un astfel de mediu, dar ar face-o oricum. Educația formală contează cel mai mult pentru marea clasă de mijloc.
Pentru ca IA să aducă beneficii societății, va fi nevoie de mai multe investiții în educație, nu de mai puține. IA va înlocui locuri de muncă, dar va crea și altele noi. Educația ar trebui să fie unul dintre sectoarele care se vor extinde. Pe măsură ce IA devine disponibilă pe scară largă, calitatea educației va depinde mai puțin de acces, cât de așteptări și aplicare. Clasele mai mici, mai mulți profesori și mai multă interacțiune personală sunt toate costisitoare, însă creșterile de productivitate promise de inteligența artificială fac ca astfel de investiții să fie posibile și să merite.
Pinelope Kujanu Goldberg,
fost economist șef al Grupului Băncii Mondiale și redactor șef al American Economic Review,
este profesor de economie la Universitatea Yale.
© Project Syndicate, 2026.
www.project-syndicate.org
The post Inteligența artificială și viitorul educației appeared first on logos-pres.md.