Evenimentul central al începutului de an în politica internă a Republicii Moldova a fost conferința de presă a președintei Maia Sandu. Anunțată cu zece zile înainte, ea nu putea fi tratată ca un simplu exercițiu de comunicare: într-o regiune în care realitatea se schimbă de la o săptămână la alta, tăcerea devine politică, iar ambiguitatea — vulnerabilitate. În mod firesc, publicul a așteptat un diagnostic și o direcție: unde suntem, ce riscuri avem și ce plan există pentru a nu rămâne spectatori într-o lume care nu mai are răbdare cu ezitanții.