Studiul, publicat în Nature Communications, aruncă o nouă lumină asupra modului în care parazitul provoacă boli. Descoperirea explică de ce infecția a rămas atât de greu de eliminat cu tratamentele existente.
Cercetările arată că fiecare chist conține cel puțin cinci subtipuri de paraziți, fiecare îndeplinind funcții biologice diferite.
„Chistul nu este doar un ascunziș liniștit, ci un centru activ cu diferite tipuri de paraziți orientați spre supraviețuire, răspândire sau reactivare”, a spus Emma Wilson, profesor de științe biomedicale la Facultatea de Medicină a UCR și autor principal al studiului.
Cum se transmite toxoplasmoza
Oamenii iau cel mai adesea toxoplasmoza prin consumul de carne insuficient preparată sau prin contactul cu solul contaminat sau fecalele pisicilor. Odată ajuns în organism, parazitul evită detectarea prin formarea de chisturi microscopice, în principal în creier și țesutul muscular.
În majoritatea cazurilor, persoanele infectate nu prezintă niciodată simptome vizibile. Chiar și așa, parazitul rămâne în organism pe tot parcursul vieții, închis în chisturi care pot conține sute de paraziți.
Reactivarea provoacă boli grave
Formele latente pot deveni active din nou mai târziu, în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit. Procesul duce uneori la complicații grave care afectează creierul sau ochii.
Când chisturile se reactivează, bradizoitele se transformă în tahizoite care se multiplică rapid și se deplasează prin organism. Acest proces poate provoca encefalită toxoplasmică (leziuni neurologice) sau toxoplasmoză retiniană (pierderea vederii).
Infecția în timpul sarcinii prezintă riscuri suplimentare. Parazitul poate cauza probleme grave de sănătate pentru bebelușii în dezvoltare, cu sistem imunitar imatur.
Structura chisturilor Toxoplasma
Chisturile se dezvoltă treptat pe măsură ce sistemul imunitar exercită presiune asupra parazitului. Fiecare chist este înconjurat de un perete protector și conține sute de paraziți cu creștere lentă, cunoscuți sub numele de bradizoite.
Deși chisturile sunt microscopice, ele sunt relativ mari în comparație cu alți agenți patogeni intracelulari, ajungând până la 80 de microni în diametru. Bradizoitele individuale măsoară aproximativ cinci microni în lungime.
Aceste chisturi se găsesc cel mai frecvent în neuroni, dar apar frecvent și în mușchii scheletici și cardiaci. Oamenii se infectează adesea prin consumul de carne insuficient preparată, care conține aceste chisturi.
Tratamentele actuale nu pot elimina chisturile
Wilson a remarcat că medicamentele actuale pot controla forma cu creștere rapidă a parazitului responsabil de boala acută, dar nu pot elimina chisturile.
„Prin identificarea diferitelor subtipuri de paraziți din interiorul chisturilor, studiul nostru identifică care dintre aceștia sunt cei mai susceptibili să se reactiveze și să provoace daune”, a spus ea.
„Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care eforturile anterioare de dezvoltare a medicamentelor au întâmpinat dificultăți și sugerează ținte noi, mai precise, pentru terapiile viitoare”.
Redefinirea ciclului de viață
„Timp de decenii, ciclul de viață al Toxoplasma a fost înțeles în termeni excesiv de simpliști”, a spus Wilson. „Cercetarea noastră contestă acest model. În loc de o populație uniformă, chisturile conțin cel puțin cinci subtipuri distincte de bradizoite. Deși toate sunt clasificate ca bradizoite, ele sunt funcțional diferite, cu subseturi specifice pregătite pentru reactivare și boală.”