Multe dintre principiile care stau la baza sistemelor juridice moderne își au rădăcinile în Roma Antică, scrie TheCollector.
De la legi publice la protecția proprietății, multe reguli create în Roma Antică sunt aplicate și astăzi.
Istoricii spun că moștenirea durabilă a Romei constă în transformarea legii într-un cadru scris, comun tuturor.
Nașterea legii publice în Roma Antică
La început, dreptul roman era controlat de preoți din elita societății, care păstrau cunoașterea legii prin tradiție orală.
Această secretomanie a alimentat conflicte cu cetățenii de rând, plebeii, care cereau reguli transparente și accesibile.
În anul 451 î.Hr., o comisie formată din zece bărbați, cunoscuți sub numele de decemviri, a fost însărcinată cu redactarea primului cod de legi scris al Romei, cunoscut drept Legea celor 12 Table.
Afișate public în Forumul Roman, Tablele au făcut legile vizibile pentru toți cetățenii.
Această schimbare a consacrat principiul conform căruia legile trebuie să fie cunoscute, stabile și aplicate consecvent.
Sistemele juridice moderne reflectă în continuare această idee prin constituții scrise și acte normative publice.
Prezumția de nevinovăție și dreptul contractelor
Conceptul de prezumție de nevinovăție apare pentru prima dată în Roma Antică.
Juriștii romani susțineau că acuzațiile trebuie susținute de dovezi, nu de zvonuri sau simple suspiciuni.
Principiul era atribuit împăratului Traian, care susținea că este preferabil ca un vinovat să fie eliberat decât ca un nevinovat să sufere.
Până în secolul al VI-lea, acest principiu a fost codificat oficial, influențând justiția penală modernă.
Romanii au dezvoltat și legi contractuale sofisticate pentru a susține comerțul în vastul lor imperiu.
Ei recunoșteau mai multe tipuri de contracte, inclusiv verbale, scrise și bazate pe consimțământ.
Dreptul contractelor modern se bazează în continuare pe aceste idei, în special pe principiul bunei-credințe (bona fides).
Drepturile de proprietate și despăgubirile pentru daune
Legiuitorii romani au definit clar proprietatea și posesia legală.
De asemenea, au introdus servituțile, care permiteau utilizarea limitată a terenului altei persoane în anumite condiții.
Aceste reguli rămân esențiale în dreptul modern al proprietății și al utilizării terenurilor.
Legea Lex Aquilia a transformat justiția prin introducerea despăgubirilor financiare pentru daunele materiale, stabilite în funcție de valoarea bunului afectat.
În locul răzbunării, instanțele romane au pus accent pe repararea prejudiciului prin compensații bănești.
Această abordare a devenit fundamentul răspunderii civile moderne și al cererilor de despăgubire.