Orașul Veranópolis din Brazilia, supranumit ”Țara Longevității”, atrage atenția cercetătorilor ca posibilă zonă albastră, datorită calității vieții și modului sănătos în care îmbătrânesc locuitorii, potrivit unui studiu citat de El Espanol.
Interesul pentru Veranópolis vine în contextul unor cercetări recente asupra longevității extreme, care au analizat 160 de centenari din Brazilia, inclusiv 20 de supercentenari, persoane care au depășit vârsta de 110 ani. Studiul a urmărit rolul geneticii în atingerea unor vârste extreme și a fost publicat în revista Genomic Psychiatry.
Până în prezent, au fost recunoscute oficial cinci ”zone albastre” în lume, regiuni în care populația are o speranță de viață ridicată și o stare bună de sănătate la vârste înaintate: Okinawa din Japonia, Icaria din Grecia, Nicoya din Costa Rica, Loma Linda din California și Sardinia din Italia. Experții susțin însă că acestea nu ar fi singurele comunități cu longevitate excepțională.
Veranópolis a fost denumit ”Țara Longevității” încă din anii 1990, când avea cea mai mare speranță de viață din Brazilia, aproximativ 77,7 ani. Deși numărul centenarilor este mai redus comparativ cu alte zone albastre, orașul se remarcă prin calitatea îmbătrânirii populației, bazată pe obiceiuri precum alimentația bogată în legume și fructe, consumul moderat de vin, o viață socială activă, un puternic spirit comunitar și menținerea activității fizice și mentale.
Cercetarea a fost coordonată de genetista Mayana Zatz, de la Centrul de Cercetare a Genomului Uman și a Celulelor Stem al Universității din São Paulo. Autorii subliniază că Brazilia oferă un cadru unic pentru studiul longevității, datorită ”celei mai mari diversități genetice din lume”, rezultată din colonizarea portugheză, migrația forțată a populației africane și valurile de imigrație europeană și japoneză.
Cercetătorii au observat că unii supercentenari își păstrează autonomia și funcțiile cognitive, deși au trăit în regiuni cu acces limitat la medicina modernă. Analizele indică mecanisme biologice de reziliență, inclusiv un sistem imunitar care funcționează similar cu cel al persoanelor mult mai tinere și procese de curățare celulară care rămân active.
Un caz detaliat a vizat o supercentenară de 116 ani, de origine americană și spaniolă, la care au fost identificate variante genetice rare asociate cu stabilitatea genomului și răspunsul imunitar. Cercetătorii susțin că îmbătrânirea extremă ar putea reprezenta o formă distinctă de adaptare biologică.
Echipa de cercetare intenționează să continue studiile genomice, celulare și imunologice pentru a identifica mecanismele care contribuie la longevitatea extremă și la îmbătrânirea sănătoasă.