La 8 februarie (pe stil vechi), 20 februarie (pe stil nou) se împlinesc 170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor în Principatele Române, ocazie cu care Asociația „La Voix des Rroms”, în parteneriat cu INALCO (Institut National des Langues et Civilisations Orientales) din Paris organizează o zi de reflecție, memorare și dezbatere dedicată uneia dintre cele mai îndelungate și mai puțin cunoscute forme de sclavie din istoria Europei, după cum se arată într-un comunicat al asociației.
Este despre un eveniment cu o miză aparte, într-o Europă cu o istorie prea puțin comodă atunci când vorbim de nedreptăți sociale întinse pe secole.
Și chiar dacă oamenii aceștia din prezent nu pot face nimic să schimbe trecutul, pot, în schimb, să se implice în activități care să readucă în atenția publicului o istorie despre care s-a vorbit prea puțin și s-o pună în legătură cu formele contemporane de rasism la adresa rromilor („antitsiganism”, după cum se exprimă comunicatul).
Declarația Rromilor de la Paris – 2026
Un moment central al evenimentului îl constituie prezentarea publică a Declarației Rromilor de la Paris – 2026, un manifest structurat în 22 de puncte.
Documentul formulează revendicări concrete privind recunoașterea oficială a sclaviei rromilor, dezvoltarea politicilor memoriei, integrarea acestui subiect în educație și consolidarea mecanismelor de combatere a discriminării la nivel național și european.
Inițiatorii Declarației subliniază că antitsiganismul contemporan nu poate fi înțeles în afara contextului istoric al sclaviei și al excluderii sistemice care a urmat abolirii, fără măsuri reale de integrare.
Expoziție despre sclavia rromilor cu surse de arhivă
Evenimentul include și vernisajul expoziției documentare „Sclavia rromilor – cinci secole de istorie ocultată”, dedicată evoluției sclaviei rromilor în spațiul românesc, de la primele atestări medievale până la legile de abolire din secolul al XIX-lea.
Expoziția este semnată de Petre Petcuț, doctor în istorie și maître de conférences la Universitatea din București și la INALCO (Paris).
Un demers extrem de interesant, bazat pe surse de arhivă, documente juridice, mărturii istorice și cercetări academice recente și care oferă o perspectivă riguroasă (chiar dacă dureroasă) asupra unui trecut prea mult marginalizat.
Organizatorii spun că expoziția urmărește nu doar recuperarea memoriei istorice, ci și integrarea acesteia într-o reflecție europeană mai amplă privind responsabilitatea colectivă și necesitatea unei justiții simbolice, într-o Europă care uită prea ușor.
Comemorarea sclaviei rromilor trebuie pusă în contextul de azi al fenomenului discriminării și urii de rasă
Comemorarea de la Paris se înscrie în cadrul proiectului internațional „170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor: antitsiganismul, o moștenire dureroasă”, care va continua prin mai multe etape regionale în Europa.
Proiectul se va încheia la București, la 5 noiembrie 2026, cu ocazia Zilei limbii rromani, marcând astfel o continuitate simbolică între memorie, cultură și drepturile fundamentale.
Prin acest demers, organizatorii își propun să transforme comemorarea într-un act de conștientizare publică și într-un punct de plecare pentru politici mai coerente de recunoaștere, educație și combatere a discriminării, într-o Europă care încă se confruntă cu propriile sale istorii incomode.
De ce se vorbește atât de puțin despre sclavia rromilor
Sclavia rromilor a fost un fenomen social care s-a întins pe cinci secole, până la abolirea sa definitivă între 1855 și 1856.
Cu toate că s-a întins pe sute de ani, fenomenul e prea puțin cunoscut și pomenit pe repede-nainte în programa școlară.
Nici manualele, nici politicile memoriei nu găsesc de cuviință să vorbească despre acest fenomen caracterizat de violență și injustiție socială, care, atenție!, erau legiferate.
Rromii au fost considerați bunuri mobile, vânduți, donați, moșteniți, separați de familiile lor, asemenea unor obiecte de inventar.
Un fenomen căruia nu i se acordă atenția cuvenită
Coduri juridice precum „Pravila lui Vasile Lupu” sau „Îndreptarea legii” reglementau explicit statutul romilor ca sclavi.
Căsătoriile lor erau controlate, copiii născuți din părinți sclavi deveneau automat sclavi, iar pedepsele corporale erau acceptate și uzuale.
În ciuda duratei și impactului său profund, acest trecut rămâne insuficient cunoscut și rar integrat în discursul istoric european, atât în manuale, cât și în politicile memoriei.
Ziua de reflecție organizată la Paris își propune să corecteze această absență și să deschidă o dezbatere despre responsabilitatea istorică, recunoaștere și justiție simbolică.