Marele Sigiliu al Statelor Unite autentifică semnătura președintelui american pe documente oficiale de importanță majoră, precum tratate, acorduri internaționale, scrisori de acreditare pentru diplomați și alte acte cu valoare juridică internațională.
În aceeași zi în care a fost adoptată Declarația de Independență, la 4 iulie 1776, Congresul Continental a constituit un comitet special pentru elaborarea sigiliului. După mai multe variante și dezbateri, designul final, care reflecta valorile și identitatea noii națiuni, a fost aprobat în 1782 și a devenit utilizabil oficial.
Custodia Marelui Sigiliu aparține United States Department of State, prin intermediul secretarului de stat, care răspunde de păstrarea și utilizarea acestuia în conformitate cu procedurile oficiale.
De-a lungul timpului, sigiliul nu a fost reprezentat de un singur instrument fizic utilizat continuu timp de peste două secole. Matrițele metalice sunt realizate din materiale rezistente și sunt folosite rar, doar pentru documente de importanță excepțională. Atunci când apar semne de uzură, acestea sunt înlocuite prin proceduri oficiale, fiind create copii identice, pentru a păstra fidelitatea designului și valoarea juridică a sigiliului.
Fiecare element al Marelui Sigiliu are o semnificație simbolică precisă. Vulturul pleșuv, specie originară din Statele Unite, reprezintă puterea și suveranitatea statului. Săgețile, ramura de măslin, dungile scutului, stelele constelației și literele inscripțiilor latine apar în număr de 13, făcând trimitere la cele treisprezece state fondatoare ale Uniunii.
Astfel, Marele Sigiliu nu este doar o imagine simbolică, ci un instrument oficial de validare, care, de peste 250 de ani, certifică autenticitatea celor mai importante documente ale statului american.
Iată o imagine mai detaliată:
