Bugatti 16C Galibier rămâne și astăzi unul dintre cele mai fascinante concepte din istoria recentă a automobilismului de lux. Prezentat în premieră în septembrie 2009 la Molsheim, în cadrul unui eveniment exclusiv cu ocazia împlinirii unui secol de la înființarea mărcii, apoi expus public la Salonul Auto de la Frankfurt, Galibier a fost gândit ca un sedan cu patru uși, patru locuri, care să ofere luxul și performanța unui Veyron într-o caroserie mai practică.
Astăzi, la peste 15 ani distanță, singurul exemplar existent a fost expus în secret la depozitul AutoStadt Volkswagen din Wolfsburg și iată un review cu modelul arătat în detalii.
Numele și moștenirea: Galibier, ultimul urmaș al Type 57
Numele „16C Galibier” face referire directă la Bugatti Type 57 Galibier din anii ’30 – o limuzină elegantă al cărei nume provenea de la celebrul pas montan Col du Galibier din Alpi. „16C” indică numărul cilindrilor motorului, iar „Galibier” simboliza ambiția Bugatti de a readuce spiritul grandios al anilor ’30 într-un pachet ultra-modern.
Conceptul a fost dezvoltat ca succesor spiritual al Veyron-ului pentru clienții care doreau un hypercar utilizabil zilnic – o „mașină de familie” cu ADN Bugatti.
Galibier impresionează prin proporții și detalii. Caroseria îi este realizată din aluminiu și fibră de carbon, construită pe șasiul unui Bentley Arnage modificat masiv. Grila uriașă în formă de potcoavă, farurile mari integrate până în aripile sculptate, liniile fluide ale acoperișului fastback și hayonul generos creează o prezență unică.
La Salonul Auto de la Frankfurt a fost prezentat în două culori: o combinație de fibră de carbon albastră cu aripi și portiere din aluminiu lustruit. Jantele de 22 inchi cu capace centrale iluminate cu nivelare automată și anvelope conceptuale cu bandă de rulare unică completează look-ul futurist. Dar cel mai spectaculos detaliu: capota care se deschide în două părți simetrice de-a lungul axei centrale – un omagiu adus Type 57SC Atlantic și o soluție tehnică rară.
Apropo, ulterior exemplarul a fost revopsit complet în negru și din punct de vedere tehnic, există un singur șasiu funcțional. Bugatti păstrează o machetă de design 1:1 la sediul central, dar e fără tren de rulare.
Interiorul – lux timeless cu detalii nebunești
Habitaclul este minimalist și elegant. Două ceasuri analogice mari (cu indicații despre viteză și putere) domină bordul. Volanul și padelele sunt inspirate de Veyron, tapițeria din piele naturală este impecabilă, iar consola centrală combină lemn lustruit, aluminiu și piele țesută. Cel mai faimos element: un ceas Parmigiani Fleurier Tourbillon de 100.000 $ integrat în bord – se rotește, se detașează și poate fi purtat la mână.
Ecranul LCD central (revoluționar în 2009), comenzile discrete și butonul de pornire minimalist subliniază luxul discret. În spate, locul este generos, cu piele țesută, curele de piele pentru mânere și emblema „Ettore Bugatti” embosată. Chiar și în portbagaj există detalii ascunse: căptușeală din piele țesută și un iPod Nano din 2009 conectat la sistemul infotainment – încă funcțional după 17 ani.
W16 twin-supercharged, nu quad-turbo
Spre deosebire de Veyron, Galibier are instalat sub capota frontală un W16 de 8.0 litri. Încă o deosebire este lipsa celor patru turbocompresoare, în locul lor fiind utilizate două compresoare mecanice montate în cascadă).
Puterea estimată: 800–1000 CP și cuplu masiv la turații joase – ideal pentru un GT de lux. Performanțe estimate: 0–100 km/h în ~2,7 secunde și viteză maximă de peste 350 km/h.
Dar ceea ce face acest motor special este faptul că a fost dezvoltat ca motor flex-fuel și poate funcționa opțional cu etanol! Tracțiunea integrală, frânele ceramice special dezvoltate și un nou design al suspensiei permit manevrarea agilă și sigură a unui sedan de această dimensiune.
De ce nu a intrat în producție?
Inițial, Bugatti planifica să producă 3000 de unități, la un preț estimat de peste un milion de euro bucata. Clientela era așteptată din rândul proprietarilor de Veyron care doreau un al doilea Bugatti mai practic.
Potențiala denumire a modelului de serie ar fi fost Royale, însă în 2012–2013 proiectul a fost anulat oficial. Motivul principal: Ferdinand Piëch (președinte VW Group la acea vreme) ar fi considerat că un sedan de volum ar dilua exclusivitatea mărcii producătoare de hypercar-uri. Concentrarea s-a mutat pe proiectul Chiron.
Galibier a influențat totuși concepte ulterioare, inclusiv Bugatti Rembrandt din 2015 (coupé cu W16 frontal, despre care vom scrie într-un articol separat).
La peste 15 ani de la dezvăluire, Galibier este încă singurul sedan Bugatti modern cu motor W16. Designul său timeless, atenția la detalii și performanțele anunțate îl fac un obiect de cult. Poate într-o zi vom vedea un nou Galibier. Până atunci, rămâne cel mai frumos „ce-ar fi fost dacă” din istoria Bugatti.
Articolul (video) Bugatti 16C Galibier – unicul sedan cu W16 sub capotă. Review exclusiv și detalii neștiute apare prima dată în Autoblog.md.